I had the Thai of my life...

Ieri dimineata, m-am trezit in Bangkok, desi nu trebuia. Planul era sa ma trezesc in Budapesta, dar compania Malev (nu recomand), a amanat zborul cu 10 ore, fara explicatii, fara a deconta vreo cazare, cu 2 vouchere amarate a cate 5 euro de lichidat la Burger King. Asa ca eu, dupa ce cu o ora inainte ma despartisem in lacrimi de prietena mea Corinna, am dat rewind, m-am urcat din nou in shuttle, am revenit in centrul Bangkok-ului si am mai petrecut o seara cu prietenii mei nemti. Asa ca, ieri dimineata , ma trezesc in Bangkok, mananc un mango la strada, la 6 dimineata, ma targui cu vreo 2 taximetristi, si al 3-lea accepta sa ma duca la aeroport cu "meter-ul" pornit, si sa puna capat celor mai frumoase zile din viata mea.

Am stat in Thailanda 2 saptamani, dar mi s-a parut ca am stat vreo 2 luni. Am trait foarte intens, cu 5 ore de somn pe noapte, intre orase, statiuni si insule exotice, cu prieteni noi si prieteni vechi, cu lapte de cocos cu paiul, cu plaje cu nisip perfect alb, cu tigri, elefanti, maimute, cu motorul, cu bungalo-uri pe rau sau plaja, cu barca, cu mii de pesti colorati, cu cascade, dans si karaoke.

Eram sigura ca totul va fi foarte complicat, cum altfel sa ma gandesc inainte sa incep o calatorie mai mult sau mai putin pe cont propriu. Dar thailandezii te ajuta, te indruma, sunt draguti si primitori. Cum am ajuns in aeroport am fost abordata de o doamna care m-a intrebat unde merg, m-a condus la autobus, mi-a aratat unde sa schimb bani si de unde sa cumpar bilet pentru a ajunge in centrul Bangkok-ului. Marele meu noroc a fost ca in Bangkok m-am intalnit cu un prieten vechi/nou, Gigi, care era de 3 luni in Thai, si mi-a explicat de toate. Tot cu el am explorat Bangkokul, am inchiriat motocicleta, am mers de-a lungul raului Kwae, am fost la templul cu tigri, am facut baie in cascada (mai mult sau mai putin voluntar), am dormit in bungalo plutitor pe rau, am cantat karaoke in duet cu un thailandez, am mers in pestera (unde m-am panicat de frica de lilieci)...toate astea in 2 zile intense si superbe. Tot Gigi m-a indrumat spre insulele Phi Phi, care au urmat sa fie cele mai frumoase zile din intreaga excursie.

Apoi, cand calatoream dintr-un loc intr-altul, impreuna cu biletul de autobus primeam si o eticheta in piept, si eram indrumata pas cu pas, de la un autobus la altul, dintr-un minibus spre barca, pana la punctul de destinatie. Nici nu aveam timp sa par derutata si sa scot harta, pentru ca deja venea cate un thailandez responsabil, ma trimitea , imi arata , ma indruma. Cazare se gaseste berechet, eu am ales mereu bungalo-uri cu priveliste.

In Kho Phi Phi, am ajuns singura, m-am cazat cu 300 de baht (aprox 200 mii lei vechi), intr-un bungalo cu vedere la mare, inte palmieri. Cu toate ca eram singura, nu m-am simtit deloc asa. M-am asezat seara la un raggae bar pe plaja, sa scriu vederi catre cei dragi. Cam la a 3-a vedere s-au asezat cu mine la masa alti calatori, am intrat in vorba si a inceput petrecerea. Ne-am bucurat de fire shows, cocktailuri la galeata si muzica buna pe plaja pana spre orele diminetii. In dimineata urmatoare am dezbatut la micul dejun diferentele culturale cele mai evidente intre Asia si "tarile din vest". Cel mai mare paradox in Thailanda, am convenit noi, este igiena. Thailanda este o tara curata. Cu toate astea, nu sunt cosuri de gunoi pe strada. Deseurile se arunca pur si simplu intr-un colt ales, apoi este ridicat de gunoieri, dar nicidecum nu sunt murdare strazile. Toaletele sunt de regula foarte curate, dar nu veti gasi prea des hartie igienica sau sapun, sau sistem de tras apa. In schimb, veti gasi in fiecare toaleta un vas mare care aduna apa, de unde se arunca cu o galetusa in vasul de toaleta. Langa acest dispozitiv este un minidus, folosit pentru spalat, ca sa explicam lipsa hartiei igienice. Si sapun nu este, pentru ca nu este. Zack, care statea de 4 luni in Thailanda a recunoscut ca nu a vazut niciodata un thailandez care se spala pe maini, eventual unul care isi uda mainile la chiuveta ca sa-si aranjeze parul. La inceput ma intrebam cum se spala pe maini comerciantii ambulanti, care intra in contact direct cu mancarea mea. Apoi... am incetat sa mai imi pun astfel de intrebari. Daca in Bucuresti as fi insistat ca vanzatoarea sa isi puna manusi inainte sa imi serveasca painea/sunca/fructele, Thailanda m-a vindecat de orice germofobie.

Cea mai murdara parte a corpului este considerata sa fie piciorul. Aceasta a fost a doua tema de dezbatere la acel mic dejun. Oamenii se descalta cand intra in magazin sau restaurant, in unele hosteluri se impune chiar lasarea incaltamintei la receptie. Nici o problema, in fond e mult mai comod asa. Pana la un punct. Singurul lucru peste care nu am trecut cu usurinta este faptul ca se intra descaltat si in toaletele restaurantului, sau in toaletele publice. Primul lucru, m-am intrebat daca "apa" de pe jos este de la metoda traditionala de tras apa, sau de la diversi indivizi care considera vasul de toaleta doar ceva orientativ....apoi...am incetat sa ma mai intreb!

Dupa aceste conversatii apetisante am terminat sucul de ananas si am pornit spre plaja, de unde am inceput o excursie cu barca, de neuitat. Barca long tail, similar ca si forma cu o gndola venetiana, capacitate de 12 persoane, era condusa de un thailandez care stia in total vreo 10 cuvinte in engleza printre care "swim", "snorkle","eat". Ne-am plimbat prin cele mai frumoase colturi ale insulelor Phi Phi, la plaja cu maimute, la insula Bamboo si, punctul culminant, plaja Maya, unde s-a filmat The Beach. Acealasi film mergea in restaurantul unde am mancat de cina cateva ore mai tarziu, si ne uitam toti hipnotizati, parca nu ne venea sa credem ca chiar fusesem acolo in ziua respectiva. Imaginile din film sunt extraordinare, dar deloc exagerate. Poate mi s-a parut si mai frumos sa vad cu ochii mei, pentru ca la peisajul acela incredibil se adauga sentimentul "am ajuns si aici"...

Dimineata urmatoare a inceput un eveniment foarte interesant. Era 25 Octombrie, iar in 26 urma noaptea cu luna plina. Si toti "backpackerii" din Thailanda se indreptau in stil exod spre insula Phangan, pentru fullmoon party, sau cel mai mare beach party din lume. Cu niste americani am mai poposit o noapte in orasul Krabi, unde am fost la piata de noapte si am gustat fel de fel de fructe exotice. Seara la terasa am trait un episod tare amuzant. Vorbind de mari vedete muzicale ale lumii, am indraznit sa ii pomenesc in aceeasi propozitie pe Madonna si pe Robbie Williams, si atunci am primit raspunsul fulger, 3 americani in tandem:"Robin Williams is an actor, he doesn't sing." Nu auzisera de Robbie, de Take That, am insistat, am fredonat, eram sigura ca isi bat joc de mine, dar nu. Paream ca o nebuna care vorbeste de un personaj necunoscut ca de o vedeta de teapa Madonnei. Asa ca i-am provocat sa opreasca orice persoana pe strada, sa se convinga. Prima victima a fost un thailandez care parea sa stie dar nu a reusit sa fredoneze nimic, astfel ca pledoaria mea nu era incheiata. Am vazut ca se apropie niste albi, si i-am rugat pe cei 3 necredinciosi sa ii abordeze intreband doar :"Do you know Robbie?", iar replica a fost cea dorita, cu accent francez puternic albii au raspuns in tandem:"Robbie Williams??", si au continuat numind cantece si albume. I won, i won, i won!!

Din Krabi,am primit eticheta, am luat autobus, barca, si seara eram in Kho Phangan. Cum am ajuns am inchiriat motocicleta, a condus Russ, am perindat putin pe insula, pana m-am intalnit cu superprietena mea Corinna, prietena din Germania, pe care am cunsocut-o in Spania si ne-am revazut in Thailanda. Ea era cu o gasca de alti americai si o tipa enervanta din Mauritius. Am impartit un bungalo cu 2 fete, Russ a dormit in hamacul din terasa.Gasca vesela, alti 6 pana la 8 mii de oameni ajunsi acolo pentru petrecere de luna plina, zeci de standuri cu bauturi si dj, diferite genuri muzicale, plaja plina de oameni din toate colturile lumii. Oamenii erau extrem de veseli si comunicativi, o atmosfera foarte placuta, de parca toti ne cunosteam inte noi.

Am primit un colier de orhidei de la un tazmanian. Interesant,nu? :) Cu Russ si motocilceta am explorat apoi insula, alte plaje, cascade si terase raggae cu privelisti minunate.

Americanii sunt niste oameni foate simpatici, doresc bine la toata lumea si par sa se imprieteneasca cu oricine relativ usor. Fara sa generalizez, insa, trebuie sa spun ca unii dintre ei nu sunt chiar de o inteligenta rara. Totusi, noi ne-am increzut in ei sa cumpere biletul de autobus spre urmatoarea destinatie, si asa am reusit sa parcurgem, prin traseul si combinatiile alese de ei, 450 de km in 16 ore. Si asa, despartindu-ne de Russ si parasind Kho Phangan la 12:00 am ajuns spre dimineata in Hua Hin, orasul unde studiaza Corinna, si unde am petrecut inca 3 zile amuzante., cu aceeasi americani care ne inveseleau de fiecare data. Partea preferata a fost cand am vazut un copac de rodii, si o americanca simpatica foc a intrebat-o pe Corinna cu toata seriozitatea: "Is that an onion tree?"... Draga de ea...

In Hua Hin am fost din nou mai mult sau mai putin pe cont prorpiu pt ca ceilalti aveau cursuri, dar m-am imprietenit cu un neamt de vreo 25 de ani,care avea un restaurant in apropiere de locuinta Corinnei. Asa m-am intalnit cu Peter intr-o dimineata cand asteptam autobusul si s-a oferit sa ma duca el, ca oricum mergea in oras. pe drum am hotarat sa mancam ceva si a venit si tatal lui Peter, un neamt care facea afaceri imobiliare de cativa ani bun in Thailanda, la a 5-a casnicie, chipes si haois, care a propus sa mergem sa mancam sushi. Eu fiind la prima experienta sushi din viata mea, am inlocuit betele si tacamuri si m-am facut ca savurez fiecare bucata din farfurie, fiecare bucata avand simplul gust de peste crud. La sfarsit vine nota de plata, tatal se intinde primul dupa ea, pune partea lui de bani si o da mai departe. Nu mi-a venit sa cred, si cred ca s-a citit asta pe fata mea. In orice caz, cand am scos portmoneul sa platesc partea mea, Peter a facut semn ca plateste el. Nu am stiut cum sa reactionez, nu stiu altii cu sunt, dar mie una mi s-a parut extrem de ciudat ca tatal s-a sustras de la achitarea notei. Neamtul tot neamt....Dar tot rauplatnicul a fost dragut de tot pe urma, m-a dus cu masina la Elephant Camp, a targuit cu aia pe acolo si mi-a rezolvat taxi sa ma intorc in oras. La Elephant Camp, m-am dat cu elefantul, evident.Mari animale...interesanta experienta...

Inainte sa plec din Hua Hin am mai facut o zi de plimbat printre maimute, si le-am hranit si una mica babymonkey a venit si s-a pus la mine in brate si mi-a muscat geanta. M-am spalat de maimute cu o baie in mare, masaj thailandez pe plaja si fructe la umbra cocotierului. Seara la 9 am pornit cu Corinna spre Bangkok.

Dupa inca nopti placute in cel mai viu si colorat oras vazut vreodata, m-am despartit de prieteni si incet, incet de Thailanda. (Ca norocul, gratie companiei de zbor Malev am avut deosebita ocazie sa trec de ori prin procesul despartirii). Cam asta am avut de zis, fara sa fi intrat in detalii...

Ideea este ca, ce trebuie sa facem acum, este sa lucram ca sa strangem bani, apoi sa ne dam demisia si sa plecam in tarile calde. Macar cateva luni de Asia, alte cateva de America de Sud, si tot asa. Viata e mult mai colorata in tropice!!!

Ce[nu]-ti doresc eu tie...

Dintre toate calatoriile pe care le-am intreprins, dupa ce am batut Europa in lung si in lat (mai mult in lat decat in lung) mi-am dat seama ca cele mai aventuroase intamplari sunt tot la noi in tara. M-am pornit eu in circuit, cu 40 de austrieci, in calitate de ghid de turism. Excursie destul de eleganta, pensiune completa, hoteluri scumpe, obiective alese pe spranceana. Promitea multe. Dar in Romania lucrurile pur si simplu nu functioneaza.

De exemplu:

*Sambata de Sus, hotel de 3 stele, serviciu bagaje inlcus. In tot hotelul era un singur domnisor, evident depasit de situatie, care facea de toate. Avea de carat bagaje la 40 de oameni (si nu era facut), de tinut receptia, de raspuns la telefoane, de schimbat becuri. Nervosi, turistii au hotarat sa-si care singuri bagajele, vazand ca un singur om nu are cum sa faca fata... dar, surpriza, hotelul nu avea lift si se urca pana la etajul 3. Turistii mei aveau varsta medie 70 de ani... Scanadalul a inceput cand au ajuns gafaind la camere si au simtit patrunzator miros de mucegai, apa calda canci, becuri unu' da unu' lipsa... Si ma intreb...cine da 3 stele unui astfel de hotel, si ce masina conduce persoana aceea acum pentru cele 2 stele acordate din buzunarul ce se cere umplut la loc.

*Stim cu totii ca infrastructura lasa de dorit la noi in tara, dar acum cu noile proiecte chiar se lucreaza. Si se lucreaza deodata in toata tara. Si nu se poate lucra pe parti, ci se inchid sosele intregi, ca sa nu se mai inteleaga nimic.Si din 200 in 200 de m sunt semafoare. Dar nu-i nimic. Stim cu totii ca alea sunt pentru fraieri. De ce sa astepte unii camionagii doar pentru ca semaforul arata culoarea rosie? Se poate trece ! Pe o banda e loc suficient sa treaca un tir pe langa un autocar. Sau nu? Oricum, daca nu, vei avea timp suficient sa te gandesti la asta cand mergi cu 5 la ora in marsalier ca sa faci loc autocarului ce a trecut ca fraierul pe verde.

*Criza de apendicita. O turista de 63 de ani se plange de dureri de burta. Se pare ca o asteapta o operatie simpla, nu ar trebui sa fie nici o piedica, doar e una din interventiile chirurgicale cele mai banale. Dar nu daca asta se intampla in Gura Humorului. Am insotit turista la spitalul din Gura Humorului, unde doctorita responsabila pe tot spitalul s-a vazut vizibil deranjata de la emisiunea cu Mircea Radu.I-am spus ce se intampla, ca eu nu ma pricep dar cred ca e apendicita (am consultat turista inainte, cu tata la telefon). Dna doctor mai aprinde o tigara in sala de consultatii, si vine cu solutia : "Sa-i punemo punga cu gheata, poate ii trece!" Siguuuur ca da. Gura Humorului revolutioneaza medicina. Ei bine, am insistat eu sa vina un chirurg, pt ca , despre apendic nu stiu multe, dar stiu ca se poate muri daca e ignorata o criza. Chrirurgul a anuntat ca vine intr-o ora...asa ca am iesit sa dau telefoane si cand sa intru ..surpriza. Pe holul spitalului patrona un caine vagabond de dimensiuni impresionante. Asa ca mi-a fost frica sa intru. Am asteptat sa iasa, da el nu s-a deranjat, si a decis sa traga un pui de somn pe presul de la intrarea in camera de garda. A venit si chirugul in final, m-a condus la pacienta, si-a aprins o tigara, a palpat cu mana ce i-a ramas libera, si a hotarat ca trebuie operata de urgenta. Ok, urmeaza interarea,nu? Gresit. Nu este anestezist in Gura Humorului. Asa ca, ori taiem fara anestezie (what?!?!?) , ori transportam pacienta cu ambulanta la Suceava. Si a venit "ambulanta mare", harb de Dacia break din anii 80, cu care am facut 30 de km in 45 de minune. Daca eu eram terminata psihic, nici nu vreau sa ma gandesc ce era in capul turistei. Cred ca e o mica diferenta intre saloanele de spital din Viena si cele din Suceava...am auzit eu asa...Operatia a iesit foarte bine, si pacienta a fost transportata cu o ambulanta austriaca pana in patutul ei.

Si ar mai fi multeee de povestit, dar Carlatoria continua si nu vreau sa pierd trenul....

Deutschland my friend

Gata vacanta!Si mai grav, ca cica acum ii spune concediu pentru ca nu mai sunt intre doi ani de studiu, ci proaspat absolventa, menita sa calatoreasca responsabil, sa anunte la firma cand pleaca si cand vine. Ce bine era cand trebuia sa cer voie parintilor, si nu unui oarecare sef.

Germania e o tara minunata, am fost si acolo si acolo, am vazut si dinalea si dinalea. Orasele-s orase, muntii-s munti, apelel-s ape^^. Si restul sunt detalii, acele detalii care fac dintr-o simpla vacanta una minunata. Muzee, stradute, castele, gradini, biergarten, prieteni, rasete, poze, somn, filme, plimbari, vaporase, alei de platane si vin. Ma opresc la vin, nu pentru ca ar avea nemtii o bogata, celebra cultura de vin, dar pentru ca stiu cum sa il serveasca. Asta am aflat in Berlin, intr-un barulet dragut ca o casa primitoare, unde la inceput de tot puneai un euro intr-o cutie, primeai un pahar si aveai libera trecere la toate sortimentele de vin disponibile (si nu erau putine). Mergeai la masa, revrenai sa faci plinul, si la sfarsit introduceai intr-o carafa goala contravaloarea vinului consumat, liber sa estimezi, fara presiuni din partea nimanui. Si daca vi se pare o idee geniala, sa incepeti o afacere asemanatoare, sa stiti ca si eu m-am gandit la asta. Si apoi mi-am amintit ca in Romania ar fi mai mult o actiune caritabila, un pro bono, exprimat printr-o carafa plina de vin si una precara de bani.

Cel mai dor imi e acum de acel superb loc numit Baeckerei, unde puteai cobori la orice ora sa cumperi un croissant cu unt proaspat si cald, chifle rumene, cafea aromata. Si daca ziua incepe cu un mic dejun bun, evenimentele vor decurge pe masura. Asa ca, va rog, deschideti repede un lant de Baeckereie, cu sediul in Stefan cel Mare ! Auf Wiedersehen!

^^footnote-u-i footnote

for reasons unknown

Si se face dragii mei ca am reluat un pic,un pic plimbatul prin Europa...si anume am fost pentru a 3-a oara consecutiv la Sziget si rusine celor care s-au sustras de la extraordinarul concert The Killers, care a inchis festivalul si in mine, speranta de a mai vedea vreodata asa un concert reusit.
Chiar si experienta campingului a fost anul acesta una deosebita. Mi-am dat seama dupa mult timp, ca tot ce ai nevoie pentru camping este un cort, un sac de dormit si un neamt in tabara. Neamtul are de toate, se pricepe, repara, da sfaturi, vine cu idei. Neamtul are lumanari, una pentru fiecare seara, astfel incat in fata cortului se creeaza o atmosfera de tabara linistita. Nu stam pe jos, pentru ca neamtul a adus patura pentru toata tabara. Si nici nu se uda patura dupa 3 zile de ploaie, pt ca neamtul are si prelata atotcuprinzatoare. Si apoi, bem o cafea linistiti, facuta la miniaragazul pe benzina, in cafetiera speciala. Dar nu orice cafea, ci espresso, si proaspata. Inspector Gadget are cafea boabe, si masina de macinat (usor dezamagitor ca era una manuala). Si cum sa mergi la unul din cele mai mari festivale de muzica din Europa fara Ipod si boxe? Curent electric? Nici o problema, avem baterie de 6 volti care rezista tot festivalul. Si cand o legi in linie cu inca o baterie de 6 volti (bine-nteles ca iei 2 cu tine) ai volti sufucienti incat sa pornesti pompa electrica din dotare si sa umfli salteaua - pat (a la teleshopping). Asadar, stam la cort, gatim o pasta, bem un espresso proaspat macinat si ne uitam la lista cu concerte. Si ce concerte au fost!! The Killers in top, urmati aproape de The Rakes, The Hives si Mando Diao. Ritmuri latine cu Cesaria Evora si Manuchao. Digeiareala de care am auzit ca a fost de succes.

Sper ca v-am convins si veti veni in masa la editia a 16-a a festivalului Sziget Budapest. Eu mai dau o tura prin Germania si vin acasa. Si ce-am vazut si ce-am facut am sa va povestesc.

From all over the world

Si uite un copy/paste de succes....

O minunata colectie de instructiuni si rugaminti adunate cu grija de superprietena mea Danutza. Un simplu click pe titlu va va duce la blogul ei amuzant. Pana atunci plagiez cu placere, pentru ca ea apare "Nu la biroul ei" si eu nu mai am minute pe orange.Totusi, primele le-am aunat eu din calatorii, si nu stiam cum sa le postez, pentru ca erau prea putiine sa dea un post...

La o casa de batrani din Sacele, Brasov:
"Va rugam folositi periile de WC cu incredere"

La un restaurant/terasa in Russel Square, Londra:
"Mind your plate.We will not replace any food eaten by the pigeons"

La un restaurant de sosea intre Oradea - Cluj:
"Va rugam pastrati curatenia. Este un apel la constiinta dumneavoastra. Stim ca nu ne veti dezamagi"

La unfeldelocciudat in toaleta (gaura in podea) Valencia, Spania:
"In order to avoid getting drunk, drink a glass of water every time you pee"

Si acum plagiem

Cocktail Lounge, Norway:
LADIES ARE REQUESTED NOT TO HAVE CHILDREN IN THE BAR.

At a Budapest Zoo:
PLEASE DO NOT FEED THE ANIMALS. IF YOU HAVE ANY SUITABLE FOOD, GIVE IT TO THE GUARD.

Doctor’s Office, Rome:
SPECIALIST IN WOMEN AND OTHER DISEASES.

Hotel Acapulco:
THE MANAGER HAS PERSONALLY PASSED ALL THE WATER SERVED HERE.

Information booklet about using a hotel air conditioner, Japan:
COOLS AND HEATS: IF YOU WANT JUST CONDITION OF WARM AIR IN YOUR ROOM, PLEASE CONTROL YOURSELF.

Car rental brochure, Tokyo:
WHEN PASSENGER OF FOOT HEAVE IN SIGHT, TOOTLE THE HORN. TRUMPET HIM MELODIOUSLY AT FIRST, BUT IF HE STILL OBSTACLES YOUR PASSAGE, THEN TOOTLE HIM WITH VIGOR.

Dry Cleaner’s, Bangkok:
DROP YOUR TROUSERS HERE FOR THE BEST RESULTS.

Sign in men’s rest room in Japan:
TO STOP LEAK, TURN COCK TO THE RIGHT.

In a Nairobi Restaurant:
CUSTOMERS WHO FIND OUR WAITRESSES RUDE OUGHT TO SEE THE MANAGER.

On the grounds of a private school:
NO TRESPASSING WITHOUT PERMISSION.

On an Athi River Highway:
TAKE NOTICE: WHEN THIS SIGN IS UNDER WATER, THIS ROAD IS IMPASSABLE.

On a poster at Kencom:
ARE YOU AN ADULT THAT CANNOT READ? IF SO, WE CAN HELP.

In a City Restaurant:
OPEN SEVEN DAYS A WEEK AND WEEKENDS.

One of the Mathare buildings:
MENTAL HEALTH PREVENTION CENTRE.

A sign seen on an automatic restroom handdryer:
DO NOT ACTIVATE WITH WET HANDS.

In a Pumwani maternity ward:
NO CHILDREN ALLOWED.

In a cemetery:
PERSONS ARE PROHIBITED FROM PICKING FLOWERS FROM ANY BUT THEIR OWN GRAVES.

Sign in Japanese public bath:
FOREIGN GUESTS ARE REQUESTED NOT TO PULL COCK IN TUB.

Tokyo Hotel’s rules and regulations:
GUESTS ARE PROHIBITED NOT TO SMOKE OR DO OTHER DISGUSTING BEHAVIOURS IN BED.

Hotel Notice: Tokyo:
IS FORBIDDEN TO STEAL HOTEL TOWELS PLEASE. IF YOU ARE NOT A PERSON TO DO SUCH A THING, PLEASE NOT TO HAVE NOTICED.

On the menu of a Swiss Restaurant:
OUR WINES LEAVE YOU NOTHING TO HOPE FOR.

In a Tokyo Bar:
SPECIAL COCKTAILS FOR THE LADIES WITH NUTS.

In a Bangkok Temple:
IT IS FORBIDDEN TO ENTER A WOMAN EVEN A FOREIGNER IF DRESSED AS A MAN.

Hotel Room Notice: Chaing-Mai, Thailand:
PLEASE DO NOT BRING SOLICITORS INTO YOUR ROOM.

Hotel Brochure: Italy:
THIS HOTEL IS RENOWNED FOR ITS PEACE AND SOLITUDE. IN FACT, CROWDS FROM ALL OVER THE WORLD FLOCK HERE TO ENJOY ITS SOLITUDE.

Hotel Lobby, Bucharest:
THIS LIFT IS BEING FIXED FOR THE NEXT DAY. DURING THAT TIME WE REGRET THAT YOU WILL BE UNBEARABLE.

Hotel Elevator, Paris:
PLEASE LEAVE YOUR VALUES AT THE FRONT DESK.

Hotel Yugoslavia:
THE FLATENNING OF UNDERWEAR WITH PLEASURE IS THE JOB OF THE CHAMBERMAID.

Hotel Japan:
YOU ARE INVITED TO TAKE ADVANTAGE OF THE CHAMBERMAID.

In the lobby of a Moscow Hotel across from a Russian Orthodox Monastery:
YOU ARE WELCOME TO VISIT THE CEMETERY WHERE FAMOUS RUSSIAN AND SOVIET COMPOSERS, ARTISTS AND WRITERS ARE BURIED DAILY EXCEPT THURSDAY.

Hotel catering to skiers, Austria:
NOT TO PERAMBULATE THE CORRIDORS IN THE HOURS OF REPOSE IN THE BOOTS OF ASCENSION.

Taken from a menu, Poland:
SALAD A FIRM’S OWN MAKE; LIMPID RED BEET SOUP WITH CHEESY DUMPLINGS IN THE FORM OF A FINGER; ROASTED DUCK LET LOOSE; BEEF RASHERS BEATEN IN THE COUNTRY PEOPLE’S FASHION.

Supermarket, Hongkong:
FOR YOUR CONVENIENCE, WE RECOMMEND COURTEOUS, EFFICIENT SELF-SERVICE.

From a Soviet Weekly:
THERE WILL BE A MOSCOW EXHIBITION OF ARTS BY 15,000 SOVIET REPUBLIC PAINTERSAND SCULPTORS. THESE WHERE EXECUTED OVER THE PAST TWO YEARS.

In an East African newspaper:
A NEW SWIMMING POOL IN RAPIDLY TAKING SHAPE SINCE THE CONTRACTORS HAVE THROWN IN THE BULK OF THEIR WORKERS.

Hotel Vienna:
IN CASE OF FIRE, DO YOUR UTMOST TO ALARM THE HOTEL PORTER.

A sign posted in Germany’s Black Forest:
IT IS STRICKLY FORBIDDEN ON OUR BLACK FOREST CAMPING SITE THAT PEOPLE OF DIFFERENT SEX, FOR INSTANCE, MEN AND WOMEN, LIVE TOGETHER IN ONE TENT UNLESS THEY ARE MARRIED WITH EACH OTHER FOR THIS PURPOSE.

Hotel Zurich:
BECAUSE OF THE IMPROPRIETY OF ENTERTAINING GUESTS OF THE OPPOSITE SEX IN THE BED ROOM, IT IS SUGGESTED THAT THE LOBBY BE USED FOR THIS PURPOSE.

An advertisement by a Hongkong dentist:
TEETH EXTRACTED BY THE LATEST METHODISTS.

A laundry in Rome:
LADIES, LEAVE YOUR CLOTHES HERE AND SPEND THE AFTERNOON HAVING A GOOD TIME.

Tourist agency, Czechoslovakia:
TAKE ONE OF OUR HORSE-DRIVER CITY TOURS. WE GUARANTEE NO MISCARRIAGES.

Advertisement for donkey rides, Thailand:
WOULD YOU LIKE TO RIDE ON YOUR OWN ASS?

In the window on a Swedish furrier:
FUR COATS MADE FOR LADIES FROM THEIR OWN SKIN.

The box of a clockwork toy made in Hong Kong:
GUARANTEED TO WORK THROUGHOUT ITS USEFUL LIFE.

In a Swiss mountain inn:
SPECIAL TODAY – NO ICE CREAM.

Airline ticket office, Copenhagen:
WE TAKE YOUR BAGS AND SEND THEM IN ALL DIRECTIONS.

courtesy of BeatMort.ro

Atarnand de o semi-vedeta

Gata...nu ma mai pot abtine...

Propunerea si ideea mea era sa tin blog doar asa cand sunt plecata sa mai stie lumea ce-am vazut si ce-am facut. Dar cum nu mai plec, si cum in Bucuresti se intampla atat de multe lucruri, pur si simplu nu ma pot abtine. Adica trebuie sa stiti ce fac, unde umblu, cu cine ies, de ce si ce fac acolo...la ce bun sa tinem viata personala pentru noi insine?

Ce-am facut aseara? Am iesit in lume, lume multa, lume buna, mondenii.
De fapt, am pornit cu gandul la o seara linistita in Music Club, cu 3 prieteni relativ proaspeti. Ajunsi insa la fata locului am aflat ca nu e chiar o seara obinuita: petrecere jack daniels, free bar, in cinstea lui Tudor Chirila si prietenii sai. Oh, da ...fac parte din prietenii apropiati. A spus-o pe scena:"Aici suntem doar noi, intre prieteni". Dar asta mult mai tarziu....

La inceputul serii, ajunsi printre primii invitati, ne-am asezat la o masa relativ intr-un colt, si au inceput "paparazzi" sa dea tarcoale, sa masoare din obiectiv daca nu suntem cumva ceva vedetutze cu look schimbat, ceva pui de vedete, intorcandu-si de fiecare data privirile dezamagite. Totusi, aveam si noi "vedeta" de la masa noastra, Radu Banzaru, actor pe care l-ati vazut ultima oara in reclama la salamuri nemtesti, Reiner. "Aber...Ca de obitzei..." Ghiceam tot felul de posibilitati, in cazul in care am aparea in Star/Vip/Ciao, ce ar pune sub patratelul cu poza noastra : "Actor din reclama la salam cu 3 atarnatori. Domnisoara blonda scrie un sms pe sub masa. Sa fie catre fostul ei prieten?"

Mult mai interesant a fost pentru ei cand au inceput sa curga vedetele pe banda: Doamna Chirila, Gabriel Cotabita, Laurentiu Duta, hai Chiu, Iulia Vantur, Marius Moga, multi altii si mult asteptata Andreea Raicu, frumoasa ca intotdeauna (va rog nu contesati).

Au intretinut atmosfera trupa 13, cu coloana sonora Club A, ascultata live de data asta. Got my mind set on you, a fost urmata de un binevenit moment in care a urcat pe scena trupa Vama (de ce nu Vama Veche??). Au cantat foarte frumos, din repertoriul fostei formatii, Calul din Marlboro, Vara asta.., si V.S.T. cu dedicatie "te iubesc" pentru Andreea Raicu. Oare se iau?

Si asa m-am simtit eu din nou ca in liceu, cand eram fana infocata V V , in primul rand la concerte, backstage la autografe dupa concerte, aproape un groupie dupa ce m-am mutat la Bucuresti. Pacat de tot ca s-au despartit, dar oricum cred ca si Vama o sa aiba un viitor, mai scurt, si mai prost primit de public, salvat de talentul lui Tudor Chirila, care m-a facut ieri sa imi aduc aminte de liceu...

Moment supriza, dupa recitalul Vama, a urcat in scena ca un adevarat Megastar, Catalin Castigatorul Concursului, care a venit taman din Chisinau, a secat Prutul dintr-o sorbire, a castigat concursul Megaslab, si a poposit in Music Club sa ne (in)cante. Lamultiani si TomJones-uri, scurt moment muzical care nu a deranjat cu nimic.

Si uite asa, am devenit mondena, am scris niste idei demne de revistele care observa ca nu sta bine tivul de la cracul stang al pantalonului vanzatorului de la chioscul de ziare, de unde isi cumpara verisoara Andreei Balan revista Ciao!