Sunday, March 04, 2012

De casă nouă


De 2 zile am trecut tastatura de la qwertz la qwerty și reușesc cât de cât să mă organizez cum îmi place. De pe la mijlocul lui ianuarie și până ieri, de fapt, nu am reușit să fac mai nimic înafară de să mă mut în centru și să predau o parte importantă a lucrării de diplomă.

Dar să începem cu mutatul. Am renunțat la viața de student în care diminețile începeau cu desfundarea chiuvetei după ce colegul x s-a barbierit pe piept sau săpatul în bucătărie după un ibric, dând la o parte oalele care mă lăsau să ghicesc ce gătisera alții vreo 3 zile la rând. Din toate anunțurile de casă nouă, care mi se păreau realizabile ca zonă și preț, am tăiat tot ce se afla în apartament mai mare de 2 dormitoare sau unde se dorea vreun soi de timp liber petrecut în comun. Cu riscul de a părea antipatică vă spun că am ajuns să vreau un loc liniștit cu maxim  încă o persoană, care are job și înțelege cum că, dacă vii acasă după birou e ca să fii lăsat în pace, că dacă ai fi vrut socializare ai fi rămas în oraș.

Persoana descrisă mai sus e noul meu coleg de apartament. El lucrează mai mult ca mine și înțelege arta lăsatului în pace foarte bine! Când e acasă socializăm destul de mult, totuși, că e simpatic. Dar se întâmplă prea rar să ne sincronizăm. Ne mai întalnim din când în când în bucătărie la o cafea și discutăm despre ce mai e stricat sau ce mai trebuie cumpărat. În rest, am senzația că aș locui singură, cu bonusul că cineva trimite o dată la 2 săptămâni o femeie de serviciu care face casa să strălucească de curățenie. Ceea ce se și întâmplă. Adică colegul– prea busy ca să facă pe Mr. Propper,  se lasă înlocuit de o doamnă care îi îndeplinește această misiune admirabil.

Nu numai absența colegului și prezența curățeniei mă încântă aici, ci mai ales zona. Stau undeva în spatele primăriei , în districtul 7 unde stau cei mai hipsteri dintre vienezi. Adică nu știi la care restaurant bio să îți iei brunchul sau de la care brutărie integrală croissantul. E atât de alternativ și underground totul, că te miri că afișează orarul tramvaielor în stații. Am vreo 5 prieteni buni plasați toți la 5 minute de mers pe jos pe lângă magazine de viniluri și second hand-uri. Deci săptămâna viitoare musai mă duc după bicicletă la fostul apartament să fiu în trend cu primăvară.

Să revenim însă în casa mea nouă de la mansardă.

Noul meu coleg  e fotograf în propriul studio în timpul săptămânii și profesor de dans în studioul altora în weekenduri. Nu știu cum se pupă cele două meserii, dar știu că ambele îi fac plăcere: fotografia pentru că și-a deschis un studio și dansul pentru că se scoală devreme sâmbătă și duminică, se îmbracă la patru ace, accesorizat mereu cu o cravată în nuanță de vișiniu, când putredă, când cireașă. Îi stă destul de bine așa aranjat, mai ales că el nu e chiar un zvelt iar plăcerea pentru mâncăruri grase și cola îl trădează de pe sub cămăși. Ochelarii cu rame groase îi curăță cu săpun și un prosop, considerând inutilă toată industria de produse speciale pentru curățat lentile. L-aș mai descrie ca foarte liniștit, cu excepția că, din când în când, iese la party și apare apoi în noapte cu diverși prieteni inofensivi, dintre care pe câțiva aș ști deja să-i strig pe nume.

Azi noapte a fost așa o noapte. Eu am adormit răpusă de oboseală după ce am închis biblioteca universității economice vreo 4 seri la rând. Pe la 2 m-au trezit niște voci, niște chicoteli și setea de un pahar cu apă. Drumul spre bucătărie cu ochii întredeschiși a fost încetinit pentru a saluta doi noi. M-am trezit instant însă când, odată ce am deschis ușa de la bucătărie am văzut cum colegul meu liniștit dansa dansul iubirii cu o domnișoară despuiată. În bucătărie, în văzul ciorbii!

M-am îndepărtat cu un scheiße spus în șoaptă și m-am culcat mai departe cu gândul că poate, dacă adorm repede va trece incidentul ca prin vis.

Ce nu am înțeles, dar poate e o treaba de cultură austriacă, a fost, de ce noul meu coleg de casă era complet îmbrăcat iar colega lui de iubire complet dezbracată. Mă bucur, totusi, că s-a întâmplat să văd asta și nu varianta inversă a celor descrise.

Cred că la următoarea cafea vom discuta problema instalării unui zăvor pe ușa din bucătărie. Că nu tuturor  ne place să intre cineva peste noi când călim ceapa, curățăm cartofi, batem schnitze sau facem alte lucruri uzuale, de-ale spațiului culinar. :)