Tuesday, October 21, 2008

How to lose 2 flights in 4 days

Ramanem in America insorita. Ultima zi in New york am urcat pe turisticul Empire State Building si cred ca am ramas usor cu capul in nori pentru cele ce vor urma.

Reintoarsa intr-un Chicago ploios si neprimitor aveam un singur gand:"Sunny California!" Cu bagajul practic facut (am schimbat blugii cu fuste) si biletul cumparat, o trezesc ziua urmatoare pe frumoasa mea surioara: "Ariana! Deja e 8:00!" Nu, nu aveam zborul de dimineata, aveam eu jetlag si nu puteam dormi, si ma plictiseam. Zborul era in jur de ora 16:00. La 13:00 spune Ariana sa plecam la aeroport. Cee? Sa stam ca fraierele 2 ore in aeroport? Nu! Scurt dupa 13:30 ne urnim spre trenul ce avea sa ne duca la Chicago O'Hare. 14:15. Trenul sta. Se repara linia. Eu: "Ce naspa de aia care chiar se grabesc la aeroport. Noroc ca noi avem timp." 14:45. Ajungem in aeroport. In timp. Eu:"Hai Ariana, ca stiu eu unde trebuie sa mergem." Gresim terminalul, aparatul de easy Check-in nu imi citeste pasaportul. Nu avem confirmation number pentru ca "e bilet electronic, asta nu trebuie printat". Luam trenul pana la Terminal 1. Coada. Avem timp. Doamna de la ghiseu:"Miss, I'm not ready for you. I have to deal with this cash here". Numara bani. Se incurca si o ia de la capat. Termina, imi da boarding pass-ul. "Ariana, hai pana afara, mai sunt 10 minute pana la boarding". In final ne asezam la coada, imensa, trece unul, raman 20 in fata, mai trece unul, 19 persoane si urmam. Da jos jacheta, goleste buzunare, descaltarea! Trecem de security. 15 minutes till departure. Fugim. Domnii cu multe bagaje din fata blocheaza banda de mers. O luam pe langa banda. Siret desfacut. Ma gandesc: "O fractura de nas m-ar intarzia mai mult decat legarea unui siret." Leg siretul. Fugim. Fugim. Vedem gate-ul. Ariana:"Oh, nici nu e coada! Hai sa luam o apa." 7 minutes till departure. Abandonam apa la coada si ajungem la gate. Avionul era, tubul era, usa inchisa, toata lumea facuse boarding-ul. Am pierdut avionul. Ridic telefonul de Custumer Care:"For English press 1. If you want to book a flight press 1. If you want to change your flight details press 2. If you're looking for your connection flight press 3." O vedem pe doamna iesind din tub. "Miss! We've got to get on that flight to San Diego". Doamna supraponderata:"NO! that flight is gone, you can't get on it. I've called you're name many times, where were you young ladies??". Ne calmam cu totii si primim un nou bilet de avion, dupa o ora. Avionul merge mai repede, ajungem cam la acceasi ora. Dar totusi, cu gandul ca , pentru prima oara in viata, am pierdut avionul.

San Diego, ora 19:00, caald, iesim in tricou, stam la "umbra" unui palmier sa il sunam pe verisorul rares, sa ne dea indicatii. Luam taxi-ul, ajungem la el acasa, terasa, tricou, flip-flops, paste cu pesto, paradis.

Ziua urmatoare ne trezim cu un soare cu nori prevestit in prognoza meteo. Am prins cele mai friguroase 3 zile din an. In California. Incredibil! "Ariana, eu nu mai imi pun protectie solara, ca doar e innorat." Prima intalnire cu Pacificul a fost rece si neprimitoare. 2 ore mai tarziu eram la o terasa pe plaja, urmaream joggerii si biciclistii de pe faleza (da, da ca in filme) si ne bucuram de apus. Seara eram insolata si arsa cum nu am fost niciodata. Creme, iaurt, aspirine. Tricky, tricky, tricky.

A 2-a zi de San Diego am dedicat-o vizitarii orasului, Sau, sacrificiilor. Pentru ca orice doream sa vad primeam acelasi raspuns de la Ariana si Rares:"Nu, nu, sacrificam, e prea departe". Din pacate totul e departe in San Diego, fiind un oras intins pe zeci de kilometri. Am sacrificat asadar podul Coronado, gradina zoologica (cea mai mare din SUA) si altele. Am vazut in schimb centrul "istoric", parcul Balboa (wow), si zone centrale principale. Seara a organizat Rares un College Party a la American Pie, cu jocuri de baut, cum ar fi Beer Pong si Flip Cup.

Ziua 3. Soare, 22 de garde (brrr) si o plimbare cu autobusul spre La Jolla. Cele mai frumoase cartiere din lume, coline, vile, toate cu vedere spre diverse golfuri ale Pacificului, palmieri si un campus universitar unde sa tot fii student. Am sacrificat plimbarea pe jos prin La Jolla pentru ca ne-am promis ca ne bagam toti in oceanul neprimitor. Ne-am inchiriat coostume de neopren ca surferii, Boogie Boards si ne-am dat pe valuri care ne purtau praca in aer pana la mal. Rares a calarit o placa de surf, care nu i-a atins talpile in ziua respectiva. Seara am inghetat la aceeasi terasa de faleza.
Ajunsi acasa, Ariana o suna pe prietena noastra Anca, sa o intrebe la ce ora urma sa fie zborul ziua urmatoare, duminica. Zborul era la 6:10, cum am retinut noi. Sambata. Nu duminica, Sambata. Il pierdusem, fara sa fi mers la aeroport. Daca mergeam in aeroprt la 6:00 AM cu zborul pierdut cred ca relatia mea cu scumpa surioara ar fi fost alta. Dar pentru "modica" suma de 150$/pax am reusit sa rezervam un zbor nou pentru duminica, cum trebuia sa fie el initial. Tin sa reamintesc insa o scurta conversatie intre surori, inainte de plecarea din Chcago:"Ariana, dam voie sa verific mail-ul cu zborurile daca tot nu il printezi, ca nu am incredere in tine" Ariana:"Cum sa nu ai incredere? ca doar eu sunt sora mai mare si responsabila!" Si asa, am pierdut avionul cu 24 de ore intarziere....

Am zis sa nu las asta sa ne strice seara. Mi-am luat cele 3 bluze pe mine, care sa ma apere de frigul de 13 grade seara, si am pornit spre strada cu pun-uri. Pub-uri pline, tineret dansant, teraae incalzite, studenti beti (da, da, ca in filme), eu cu Rares, pe ringul de dans. Seara s-a incheiat cum nu se putea mai bine Cu melodia:"California love" de la 2Pac, in "the state where you never find a dancefloor empty", intre 23:00 si 2:00 as completa eu, ora la care, conform legii, se inchid toate barurile.
Dupa inca trei ore de tremurat de frig pe salteaua din camera lui Rares am reluat Odiseea aeroporturilor inapoi spre Chicago.

Sau...Chicaca, cum ii spuneam eu inainte sa il descopar. E greu, ca dupa New York sa te incante ceva. Dar Chicago e ceva! Spre finalul excursiei am inceput sa descopar orasul care mi-a fost "acasa" pentru 2 saptamani. Lungi plimbari in timpul zilei, culminate cu cine inernationale seara, cu scumpul verisor Alex. Am mancat sushi extrem (daca vi se propune vreodata oyster shooter, refuzati), mancare thai, vietnameza, si multe multe burgere, sloppy burger, cheese burger, hash brown patatoes, mexican fajitas, pizza, chicken wraps si tot ce are americanu' si restul lumii de oferit. Stiu, la etiopieni nu am ajuns, dar am motiv sa revin in Chicago!

America e o tara impresionanta, cu oameni foarte civilizati, unde chiar te simti rege oriunde intri ca si consumator. Da, sunt placut impresionata si am sa ma mai duc. Nu as trai acolo, dar daca ar fi mai "scurt" Atlanticul m-as tot duce in vacante.
Romania m-a trezit repede la realitate. Dorind sa cumpar o cafea cu 12 ron la Cafe Costa in Otopeni, scot "milionu'" ca bastana si primesc raspuns:"Da' bani marunti nu aveti domnisoara? Tot bancnote mari, eu de unde sa va dau restul la toti?" Am inchis ochii si m-am prefacut ca aud:"Hello, Miss, is there anything I can do to help?...There you go dear! ...Thank you and have a lovely day!"

Tuesday, October 07, 2008

The Big Apple, with extra frize and large soda

Azi am intrat pe blogul prietenei mele Dana, www.justablondemoment.blogspot.com sa citesc various, cand vad la linkuri, ca trimite catre mine, Carlatoria, cu ultimul post publicat acum 3 luni. "Mda, despre ce sa mai scriu?" Si atunci m-a lovit, ca doar eram in New York.

Da, am ajuns in "marele mar", la un ocean departare de voi toti, dupa lungi ore de zbor transatlantic, cu filme bune (ati vazut Zohan???) si mancare de avion. Si de 4 zile ma bucur de cheeseburgers, wedgies, cafea caramelizata, alune caramelizate, hod dog la 3 dolari, cola, bere mica, mancare mexicana, cubaneza, japoneza, la poalele zgarie-norilor.

Am avut marele noroc sa nu fie multi nori de zgariat, sa ma bucur de NY intr-o atmosfera de toamna placuta, cu tot ceea ce cunoasteti voi atat de bine. Nu glumeau prietenii mei care ziceau ca aici e ca in filme. Pentru ca este. Vizita in New York este de fapt o vizualizare a tot ceea ce cunosteam, unde se adauga un puternic sentiment de WOW! E mare. Te doare ceafa de cat e de mare. E cosmopolit, un vagon de metrou din Queens aduna, fara sa exagerez, toate rasele existente .

Si iata-ma asadar, Queen of Queens, cucerind New York-ul pas cu pas. Stiti de ce, in filme, sunt mereu acele guri de canal din care ies misterios aburii fara oprire? Pentru ca asa este! Si stiti cum in filme vedem mereu sute de oameni pe un bulevard, un dute-vino continuu ca intr-un cuib de viespi? Asa este! Asta e 5th Avenue de exemplu. Si Central Park, si Plaza hotel unde a stat Kevin din Singur Acasa 2, si barurile chic unde fetele haute din SATC isi beau cosmopolitanu', totul este asa cum le-am vazut. Asta nu inseamna ca tine locul vizitei. Dimpotriva. New York-ul mi s-a parut ca un fel de Mecca, un loc de care auzi toata viata, care te inconjoara mereu, despre care ai atatea imagini in cap, unde pur si simplu trebuie sa ajungi. Noi toti traim de fapt, in New York, cu imitatii de hot dog, de zgarie nori si de vitalitate.

Am umblat ca tot turistul pe 5th Avenue, Rockefeller, Times Sqaure, Broadway, Soho, Financial Plaza, Wall Street (duminica, nu am vazut "ploaia" de bursieri sinucigasi), MoMA, Brooklyn Bridge, East Village, si cate si mai cate. Iar azi, mi-am rezervat timp pentru Statuia Libetatii. Cozi peste cozi, turisti, mii de turisti, la coada la vaporasele de tranfer catre Statue of Liberty si Ellis Island. Si cand am ajuns la poalele statuii am avut simpla reactie: mmda, asa o stiam si eu. Si cred ca dimensiunile ei sunt exagerate in filme, mai ales in Ghostbusters si in Jungle Jungle. M-am retras asadar la parterul vaporasului cu o portie de nachos and cheese (la pret si la gust identice ca cele din Multiplex)

Iei Parisul, pui Londra peste, adaugi suburbii nelimitate, pui viata, buna dispozitie americana, adaugi cateva valori la capitolul arta (au tot impresionismul impresionant), aduci oceanul aproape si obtii o imagine aproximativa a New York-ului. E ca o metropola europeana la puterea a 10-a, with extra frize and large soda!

Va scriu din Chicago, maine zbor spre sunny California si revin la Chicago.

Cu dorul in suflet!