Thursday, January 06, 2011

Vacanţă în România

Anul acesta a fost prima mea vacanţă în România, înrămată de o şedere în altă ţară.

Izul festiv a început pe 18 decembrie, când a sosit Ariana din Chicago la Viena şi la noi în apartament s-a ţinut o mare petrecere de Crăciun, pentru care s-a gătit vreo 3 zile înainte.

În 21 Decembrie am plecat, surorile Bancu, spre Tg Mureş, încărcate ca nişte prinţese. Da, am condus şi eu! Vreo 6 ore să tot fie din totalul de 12 câte ne-au păstrat şoselele pentru ele.

Acasă, în Sângeorgiu de Mureş (primul sat de la Mureş spre Reghin), ciorba era făcută, meniul de sărbători stabilit şi invitaţii anunţaţi. Ultimele pregătiri până în ajun au fost mereu întrerupte de vizite şi telefoane sociale extrem de binevenite.

În ajun ne-am strâns cu naşi, unchi, mătuşi şi veri (deci câte unul din fiecare), o masă frumoasă de vreo 8 persoane. Cu toţii am fost cuminţi, se pare, pentru că au curs cadourile ca niciodată!

Seara de 25 mi-a adus toată gaşca din liceu în prag, vreo 20 de colindători cu care facem treaba asta de imediat zece ani şi parcă ne iese tot mai bine!

În 26 decembrie, deja tradiţionalul chef din Backstage. Că dacă s-a ţinut a 3-a oară, clar că e tradiţie. Cum a comentat foarte bine un prieten „deschizi uşa la Backstage şi parcă eşti brusc în pauza mare din Papiu”. Da, da, da! Cu frumoasa participare a colegilor de la alte licee cum ar fi Unirea, Arte sau Bolyai.

Nici nu mai ştiu ce am făcut între sărbători. Închipuiţi-vă că am mâncat şi băut pe undeva, că nu aveţi cum să fiţi departe.

Am băut inclusiv Cola, ceea ce nu fac tot anul. Ah, şi, încă un suc interesant, dar care din păcate se găseşte prea rar ca să se poată transforma într-un produs frecvent.

În 30 decembrie am plecat la rev la Păltiniş. Nicio surpriză, cabana (superbă, thanks again Dudu) ne era bine cunoscută de anul trecut, lista de prieteni era cam aceeaşi, variind, ca în orice gaşcă solidă, la capitolul despărţiri sau înnoiri de cuplu. Ne-a bucurat însă o mică, mică pârtie inaugurată atunci, unde urcai cu un teleski decent şi tooot coborai vreo 3 minute fără oprire! Cheful de rev a fost haios, am dansat bine şi am râs cum numai nouă ne iese! Băieţii au pregătit masa de revelion cam fără ajutorul fetelor, că noi ne-am luat la un Bailey’s, la o poveste şi un dat cu placa în camera lui Ralush. Şi, faţă de alţi ani, nici nu au existat comentarii ulterioare! Tare ne-am mai maturizat...

În 1 ianuarie a fost ziua lui Vio. Cumpărasem dinainte Post-it uri colorate, pe care, cum a mers ea la somn, le-am înscripţionat cu mesaje pentru ea şi le-am împraştiat prin cabană . Dimineaţă s-a trezit cu mesaje de La mulţi ani, cu „Unde pleci de ziua ta?” scris pe uşa de la ieşire, „Ce mănânci de ziua ta?” scris în frigider, „Te bucuri? Stai să vezi ce mai urmează” pe scări, „Te iubim”, tort desenat tot în frigider şi gânduri de iubire şi pace care au tapetat cabana pentru cea mai drăguţă sărbătorită!

După aventura păltinişeană au urmat încă 3 zile de pregătiri româneşti pentru capitolul 2 din aventura austriacă, care tocmai începe. Dar nu înainte să vă zic ce funny s-a încheiat vacanţa mea!

Un prieten de-ai Arianei, din Chicago a sosit cu avionul la Budapesta şi apoi cu trenul la Sighişoara în 3 decembrie. Ideea era să vadă puţin din Tg Mureş şi apoi să se alăture road trip-ului nostru spre Viena. În timp ce ei se plimbau prin oraş, eu cu mama (practic mama) pregăteam merinde pentru drum şi şederea austriacă. Câteva zile am dezbătut problema, dacă să duc sau nu o găină congelată să fac o supă galbenă cu tăiţei pentru colegii mei vienezi. Practic, ei nu sunt obişnuiţi să se transporte cu animale dintr-o parte într-alta a Europei şi mă temeam să nu fiu considerată ciudată, mai ales că deja mi se spune „regina supelor”. Când am văzut pe post-it ul care nu mă lăsa să uit zacusca, mierea sau castraveţii, trecut „găină” am ştiut că drumul animalului e stabilit!

Cu găina în portbagaj ne-am pornit aşadar, ieri dimineaţă, spre Viena, Ari, Tully si cu mine. Tully a început de pe la Alejd să se plângă de dureri de stomac. Dureri care s-au transformat în lungi opriri de tip „hamarkaka” la benzinării ungureşti. Băuse apă de robinet în Sângeorz. Şi dacă nouă nu ni se pare ciudat, să ştiţi că pe stomac american asta are cu totul alt efect. Aşadar, între opriri căcăcioase, americanul stătea semi întins pe bancheta din spate, atât cât îi permiteau cufărele de haine pe care noi le transportam. A fost o zi răcoroasă. Tully arăta ocazional frisonat şi Ariana dădea căldura mai tare. Când nu se uita nimeni, eu dădeam indicatorul din nou spre frig. Cu un singur gând: să nu se decongeleze găina din portbagaj!

Am ajuns toţi 4 cu bine! Zacusca e pe raft, castraveţii alături, mierea în sertarul 2 şi găina în cel mai de jos compartiment din congelator. Aş fi pus-o eu pe balcon de fapt, ca sunt sub zero grade, dar nu vreau să creadă nimeni că am mentalitate balcanică!