Monday, October 23, 2006

Eden Project


Viata e plina de surprize...nimic nou in aceasta propozitie. Si totusi, e socant cate ti-e dat sa vezi uneori.
Seful meu, Simon, si prietena lui m-au invitat la o excursie de duminica ploioasa la, se pare, foarte vestitul Eden Project, a 8-a minune a lumii, loc care a servit si drept platou pentru unul din James Bonduri, loc la mare cautarea de catre "plantologi", ecologisti si tinere practicante in Marketing.
Mi se anunta in mintea mea o zi plictisitoare. Mergem sa vedem plante, ce bine! Ploua de zori, sau turna de zori, fulgerele s-au oprit si am trecut podul peste raul Tamar catre judetul vestic Cornwall. In foarte scurt timp am oprit si coborat in parcarea Eden Project. In ciuda ploii si a vantului m-am oprit in varful dealului sa admir privelistea: doua domuri imense de sticla, care adaposteau se pare plante tropice si mediteranee.
La scut timp mi-au fost intrecute toate asteptarile. Nu erau doar plante. Era o adevarata padure tropicala, cu tot ce implica ea (mai putin animale), cu ritmuri africane in fundal, cu casute de stuf, paie si bambus, cu clima identica cu cea din America Centrala si de Sud. Umezeala crea un fel de ceata ciudata in jur, si era relativ greu de respirat. Plimbarea in acele "Biomes" a durat mai bine de 2 ore, si am vazut arbori de cacao, cola, mango, chewing gum, cauciuc si multe altele necunoscute "nonplantologilor" de rand. In anumite cotloane puteam citi relatari despre plante pe cale de disparitie, despre dezechilibrul creat prin suprautilizarea unor plante, cat si despre exploatarea localnicilor in prelucrarea materiei prime pentru merindele noastre zilnice.
Al doilea dom mi-a trezit foarte multe amintiri, reprezentand zona mediteraneana. Cum am intrat, mirosul m-a trimis cu gandul la Spania, Turcia si Grecia, oleandri si maslini, portocali si lamai. Era si o scena dedicata vestitului vin mediteranean care era de fapt un grup de statui, aratand static cum se facea un sacrificiu pentru Bachus.

Ziua s-a terminat intr-un al treilea dom, iarna, unde m-am "dat cu patinele" pana la acea frumoasa cazatura "spate intins" care m-a lasat cu dureri de sale si vanatai pronuntate.

Thursday, October 19, 2006

Cina englezeasca

Pentru ca au simtit ca nu sunt 100% incatata de viata mea in Anglia, pana acum (oare ce m-a tradat?), seful meu, Simon, si prietena lui Laura m-au invitat la o cina tipic englezeasca duminica seara.
Au mai invitat inca 4 prieteni si s-a strans o gasca haoioasa, varsta medie 30 de ani, atmosfera placuta, vin de calitate, mancare din belsug, gatita in casa, variata, muzica barber-shop si papagalul "bird" facand atmosfera in fundal.
Pentu ca adevarata atmosfera englezeasca se resimte mai cu seama de Craciun, am sarbatorit anticipat Sfanta Sarbatoare, fara brad, sau porc dar cu traditionalele "tuburi supriza". Niste tuburi verzi cu motive de bradulet/glob; fiecare primeste unul, trag 2 de un tub pana acesta se rupe si "erup" confetti, inauntru fiind o coronita de hartie, o gluma pe hatie lucioasa si un mic cadouas de ex lacatel de jurnal, ascutitoare, agrafa de par, si alte altele pe care copiii sub 3 ani le-ar putea inghiti.
Urmatorul pas a fost ca toti a trebuit sa purtam pe timpul cinei acele coronite aurii, argintii, si sa ne bucuram de ospat. Ocazional incepea o melodie pe care gasca cea fudula o canta pe mai multe voci, chiar adaugand mici elemente de coreografie.

Spre finalul ospatului, cand lumea s-a rezumat la vin frantuzesc au inceput jocuri-joculete de societate in care toti se maimutaresc si se amuza pe masura.
Cel care m-a amuzat cel mai tare se numeste "Ibly Dibly". Fiecare trebuie sa zica ceva de genul "i am Ibly Dibly no 2, I have 2 Ibly Diblies and i pass on to Ibly Dibly no 5 who has no Ibly Dibly" Cine greseste mai primeste un "Ibly Dibly" si anume un punct de fard pe frunte. Dupa scurt timp aveam toti limba impleticita de cuvinte grele si vin, multe amprente de fard sub coronita auriu-argintie, balbaind "hably bably", "ubly dubly", sau alte bla-bla-uri, care ne faceau sa parem din nou copii de 3 ani, gata gata sa inghitim obiectele din "tuburile cu surprize".

Au urmat alte jocuri si povesti de "oameni mari", pe care le voi pastra momentan pentru mine.

Punctul culminant a fost cand m-au rugat sa ii invat injuraturi traditionale si am inceput sa traduc "I f***k the deads of you mother", "F***k your mother's Easter", si altele traditionale; trebuie sa recunoastem ca traduse suna foarte ciudat. S-a ras cu lacrimi si s-au injurat intre hohoteli toata noaptea cu noile expresii invatate. Seful a inceput sa le foloseasca si la birou cu un Russian accent de toata frumusetea.

Oricum, mi-am dat seama ca si daca devenim "oameni mari", ne ramane simtul umorului!

Monday, October 16, 2006

Qatarul, Qatarul si el e emirul

Fericitei familii de pe Efford Road i s-a mai alaturat un membru (de ce??) acum 2 saptamani.

Aziz, sau Abdul Aziz,a venit taman din Qatar ca sa invete limba engleza, timp de o luna, cu o familie englezeasca. Ei bine "fratele" meu nou are la randul lui 18 frati in Qatar, nu stim de la cate neveste. S-ar spune ca e greu sa intretii o familie de 19 copii, sa le poti procura chiar si strictul necesar. Stim Qatar=petrol, oameni bogati, foarte religiosi si, ar spune unii "incuiati la minte".
Din cate am inteles de la alti reprezentati ai lumii musulmane, Aziz se imbraca in tara lui in acea toga alba, lunga, care tradeaza bunastare si impune respect.
A reusit sa transpuna insa reteta tradarii bunastarii si pe plan european: Roberto Cavalli scris cu tinte pe pieptul tricoului mulat, D&G inscriptionat pe cureaua care sustine blugii cu talie foarte inalta, si Gucci imprimat pe incaltamintea kaki. Marea pasiune a lui Aziz este sa mearga la sala si sa ia steroizi, ceea ce il face sa arate ca un taur din desene animate. Deloc urat ca trasaturi, cu o piele, surprinzator, ruda cu luna, si barba de 2 zile, foarte bine uniformizata, exceptie facand mustaciara lui, pana corbului, care se intinde ca un mic trapez cu baza mica sub nas si baza mare de la un colt al gurii la celalalt.
Aziz a venit de la Londra aeroport cu Taxi-ul, timp de 4 ore, pana in Plymouth si a platit mult mai mult decat am platit eu avion Buc-Londra Londra-Buc. Cand a plecat a 2-a oara la Londra am inceput sa speculam daca sta la Hiloton, la Marriot, poate chiar la Buckingham. Cand s-a intors din capitala engleza, ne-a explicat ca a fost cam ocupat, pentru ca acum renoveaza casa personala din Londra, si are multa treaba cu ea. De asta merge, mai nou cu trenul, saptamanal la Londra. Dar si problema cu transportul pare rezolvata, intrucat in 2 sau 3 saptamani ii va fi adusa masina din Qatar, un Porsche, an fabricatie 2006.

Pe langa toate astea, guvernul Qatarului ii da £2500, lunar, bani de buzunar, avand totul asigurat in materie de masa/casa.

Eu zic sa asteptam sa treaca Ramadanul, sa ne convertim, si ne mutam in Qatar!
(mami, daca citesti asta as stii ca glumesc.Nu am de gand sa ma convertesc la islamism si nici sa ma mut in Qatar :) )

Saturday, October 14, 2006

the hairy hand of dartmoor

I took a bit of a roadtrip yesterday. Meaning, me and my boss went to a business exhibition, really boring, except for the chocolate fountain that was exposed. An actual spring fountain, with flowing chocolate instead of water. You would dip a marshmellow, strawberry, cookie into the chocalate. it was a warm spring of chocolate, heavenly pooring down in a divine shape. hmmmm....

Because, except of that fountain, the exhibition was rather dull, my boss Simon said he'll make it up to me, so we took a d-tour on the way back through the Dartmoor region. For me, the name sounds a bit creepy. The Dartmoor is a swampy reagion, with beautyful hills and some weird rocks of granit , many cows and sheep, a bit transylvanian, but foggy, cold. This is where i understood the good part of the english weather. The Dartmoors were amazing just the way they were. With the weather, the greyness of the sky, and the reddish colours given by the autumn, perfect. Like a really bad tourist, i had forgotten my camera at home...
I've come to regret this more right when we came at the top of the journey, top of the hill, we stopped the car to enjoy some fresh air and there is was : The (appearently) famous Prison of Dartmoor.It was actually an old castle, made of strong, grey , granit rock, near a town called Princetown. But the very surroundings of the prison are just swampy, foggy hills, leaving a blur sight all arround. Creepy!!
And in order to get there you have to cross a small stone bridge, under which, so says the legend, lives the hairy hand of Dartmoor, that comes out from under the bridge and grabs the travelers.I'm glad i've heard the legend only after we crossed the bridge. So the Hairy Hand of Dartmoor did not get me this time...

Tuesday, October 10, 2006

powered and hosted by bucharest.
assignment given by lavininha

3 places I like in Bucharest:
1. The houses that can be found on the streets with names of capitals, behind the Victoria Square . They tell stories...
2. The green quiet streets in the Agronomie area.
3. piata romana for gathering all the opposites of the city on one spot: from fancy dressed McDonalds kids to beggers, "aurolaci", from snobby Everest to the old shops next to gregories etc.


3 places/moments I hate in Bucharest:
1.330 bus..for the ppl, the smell, the drivers, the smell, the long traffic lights, the smell, the crowds...
2. The Basarab Pasarela :) especially in winter. It's always slippery, yet you have to run in order to escape the gispsies that try to sell you wooden spoons, tides and gloves.
3. The summer weekends, when the inhabitants extend on a 200km large surface and it takes forever to drive in or out of of the city.


3 venues in Bucharest where I like going out with friends:
1. La Motoare, for the cool wind it provides in summer, the events, the good socialising and the good position.
2. carturesti, for the lovely tea, music and books.
3. Ota, for the cozy, private party atmoshere.


3 things a Westerner would not understand about Bucharest:
1. that you can come to a point to feel more homesick about that grey city, than you do about the perfect fairy-tale like transylvanian town (just some moments)
2. that you don't have to addapt to the city, but addapt the city to yourself and live it your way.there are 1000 ways to look at it...
3. it's easy to take someone out of bucharest, but....hard to understand why it gets u so fast.

Most snobbish neighbourhood: high schools in general

Ugliest neighbourhood: just waisted 20 min of my life thinking of that...too difficult!

tudor here is something that you can start blogging with!Tagged!

Saturday, October 07, 2006

Privighetoarea din plymouth

Dupa ce am exeprimentat acest "iesit in club" in mai multe locuri si locatii de pe harta am hotarat ca nu mai are rost sa continui cautarea, ca sa dau de manelistii fiecarei tari....pentru ca, sincer, fiecare tara are manelistii ei.

Eram convinsa totusi ca in Anglia imi voi gasi linistea, int-un club dragut de open mic, sau la vreun eveniment brit-pop (stiu ca insist pe subiect, dar chiar imi place!). Asa ca azi am hotarat sa ma las "scoasa in oras". Primul club a fost Revolution, care a revolutionat toate asteptarile mele. Un maxx (vezi regie bucuresti) de 15 ori mai scump, cu aceleasi (non)principii , aceleasi freze gelate, camasi mulate, si spitari pronuntati, cu black eyed pies, shakira si 50cent rasunand in boxe...reteta perfecta pentru "vreau acasa"
Am plecat de acolo (dupa ce am lasat 4 lire la intrare) si ne-am oprit la un semn luminos "reggae n soul" . Suna mult mai uman. Suna! O data intrata am vazut toata populatie de culoare care a reusit sa emigreze spre Plymouth (de ce???), usor tulburata de prezenta arabilor care au hotarat sa nu respecte Ramadan-ul. M-am simtit de parca eram desculta si toti in jurul meu aveau crampoane (plagiat).Ca o bucata de carne proaspata oferita unor dobermani infometati. Am hotarat sa plec...
Am ajuns intr-un loc cu nume cald :"cuba". Si acolo i-am vazut...spaniolii mei. Veseli, beti, facand atmosfera. Erau cam raggaeton-isti ce e drept (manelistii spaniei), dar macar nu aveau fete dezumflate de britanici. Am reusit totusi sa cunosc un localnic, roscatel, acneic de tanar , care a venit cu replica aceea pe care o astepta orice domnisoara cu incredere in sarmul personal:"will YOU dance with me, cuz noone else would" ... ei bine, asta nu ne da nici un fel de sentiment aparte, nu ne face sa ne simtim speciale, niciodata, in nici un context.
Tentativa a fost intrerupta de o suava domnisoara de vreo "shpezeci" kile care a insistat sa danseze la bara. Nu stiu de ce nu pun limita de greutate la astfel de activitati. Nu am nimic cu oamenii suoraponderati, si daca ei vor sa se expuna, fie. Aici oricum e aproape obisnuit. Nu am gasit azi nici o bluza mai mica de marimea 40-42!! Anyway, suava s-a urcat pe bar, acesta a supravituit primei probe si nu s-a prabusit. Dureros a devenit abia cand exponatul a ramas top-less...si ii placea.si misca din toate...si toate se miscau cu ea , cu barul si cu retinele noastre. Am grabit sa-mi iau o bere si ochii de la eveniment, un carlsberg la 275 ml...cand ma intorc...cine e urcat viteaz langa miss piggy?roscatelul acneic...

Englezii sunt deci niste tarani care se fac manga ranga stanga in fiecare weekend, fac lucruri pe care le vor regreta, cu persoane pe care le vor regreta, fac avansui oricarui obiect care prezinta feminitate (sau nu), si merg acasa la 2 (cand se inchid puburile), ca sa o ia de la capat weekendu urmator...si asta le ocupa tot timpul! -execeptie facand colectivul tell systems din tamar science park

Si totusi, un aspect pozitiv...am rezervat bilet spre londra pe 27 octombrie. Trebuie sa fie perfect!!! Nu cred ca toata tara poate fi asa primitiva ca Plymouth!Pe care il voi adora oricum in final...sa nu uitam ca sunt inca in faza proasta!!

Friday, October 06, 2006

Guten Tag,Guten Tag!Ich will mein Leben zurueck

Das ist die Reklamtion!

In psihologia calatorului, respectiv a celora care schimba resedinta/orasul/tara pentru o perioada , exista un grafic care explica etapele . Incepe relativ jos, si urca foarte repede, semn ca persoana incepe sa agreeze ce e in jurul ei. Si urca si urca, dupa cade scade brusc in momentul in care persoana a trecut de faza entuziasmului si nu mai suporta nimic in jurul ei.

Ei bine...am ajuns si eu in faza :"cine dracu' m-o pus???"

Ploua. Incontinuu. Nu numai ca ploua incontinuu, asta e tot ce se discuta. Ajung la birou, inainte sa intru in cladire vine cineva pas-grabit in spatele meu :"Horrible weather today, isn't it?", intreaba scuturand umbrela. Si eu trebuie sa zambesc cu rimelul intins pe obraji...yes, it is. Pentru ca o conversatie nu este completa daca nu intaresti si confrimi ce a spus cel dinainte. "Quite a rain out there".."Oh, there is, isnt't it?"..."yes, horrible". Nu conteaza ca nu cunosti persoana, ca nu ai chef sa o cunosti si ca ai o dimineata atat de nasoala incat bocancu' tau simte nevoia de un cur englezesc...

Sau cel mai dragut:"Pretty cloudy morning .Reckon it's gonna rain?" Sigur ca va ploua. De 7 ori pe zi. Si daca se poate exact atunci cand ai de mers undeva ai noroc de o rupere de nori. Nu stiu de ce mai dau meteo la televizor. Ca sa vezi daca nu cumva e uragan. Yes people, it's gonna rain every single day of your bloody lifes!!!Dar ce bine ca avem arta conversatiei atat de frumos dezvlotata, nu avem?Da,avem!

Poate am cobit sau am exagerat cand am scris "Ziua cartitei..." Pentru ca dimineata de azi a fost cu totul diferita.Cand am iesit in statie si am urmarit cu minutarul autobusele trecand, il vad pe mult asteptatul 47A luand coltul. Ma pregateam deja sa scot gluga, sa urc in autobus, sa ma sterg de ploaie pe maini ca sa caut abonamentul, cand autobusul prinde viteza si trece galant pe langa mine.Cheers, man!
Destul de enervant, nu este? Da,este!

Si, cred ca toti acei brit-pop draguti la care ma asteptam sunt in turneu.Sau sunt scotieni. Sau nu lociuesc in "Lower Ucton"...

"Guten Tag, Ich gebe zu, ich was am Anfang entzueckt, doch euer Leben zwickt und drueckt nur dann nicht, wenn man sich bueckt."

ISN'T IT???

Wednesday, October 04, 2006

cafeaua si tursimul

Calatorind, am mereu o mare pasiune...sa ma pun la o cafenea draguta, cu oameni si priveliste si sa beau o cafea. Asa am facut turul Europei, al Spaniei al Portugaliei etc.Pentru ca poti descoperi multe lucruri in timp ce cauti cafeneaua ideala. Recunosc ca uneori nevoia de cofeina m-a transformat in turistul tipic, fraierit usor cu un meniu pus la strada, care plateste bucuros o suma enorma pe aceeasi cafea care e oferita la jumatate de pret dupa colt.

5 luni in Spania am incercat sa e explic diferitilor chelneri ce fel de cafea imi doresc. A functionat o singura data. Fiind atat de obisnuita sa cer Expresso lung cu lapte la noi, sa se stie exact ce vreau si sa mi se aduca (exceptie momentele "nu mai avem lapte/cafea/nu functioneaza espressoru'/nu avem apa/curent"). Ei bine in Spania trebuie sa zici ceva de genu :"un cortado largo con un poco de leche " un fel de: o cafea lunga scurta cu putin lapte. Si totusi, spaniolii reusesc de fiecare data sa scape prea multa apa sau lapte, nicodata cafea.

O data am indraznit sa retin un chelner cateva minute, i-am explicat detaliat ce vreau, si a avut inspiratia divina sa imi aduca laptele separat!se poate! a fost cafeaua perfecta, i-am pus floare langa si poza ei sta la loc de cinste in albumul meu foto. Si chelerul m-a invatat sa cer :"cortado, largo manchado " adica o scurta lungita si patata cu lapte. la urmatoare tentativa si urmatoarea terasa am primit o cana de lapte patat cu un strop de cafea scurta lunga....

Portugalia ... ramane cea mai frumoasa tara pe care am vazut-o vreodata. Laudata-i fie si cafeaua si produsele de cofetarie si patiserie! In autogara, in Lisabona, prima cafea., prima proba! Mi-am dat seama ca nu, nu stiu portugheza, si doamna de la terasa autogarii nu stia engleza. Asa ca i-am spus toiata povestea mea in spaniola, am accentuat u la sfarsit de cuvant, ce era s am pronuntat sh, comunicasoish ...pentru acel expressu largu , primesc cana cu mostra..delicios. Si am mers cu pix si foaie la doamna de la bar si am scris numele magic care mi-a servit toata excursia :"apatinado pingado"... adica scurta lungita si cu un strop de lapte!!!

In Anglia, unde totul e pe dos, si instant sau precongelat, cafeua se ia ori de la automat, ori se alege prima varianta solubila iesita in cale. Eu, rebela de fel , am cumparat cafea adevarata, din columbia, prajita si macinata, pentru care ai nevoie de ibric si sursa de caldura. Familia mea a fost foarte surprinsa, s-a uitat la instructiuni, daca sunt sigura ca trebuie fiarta, ca ei cred totusi ca ajunge daca o pun in apa fierbinte. Fericit, ca mine, a fost fratele meu iordanian, Mohamed, care mi-a furnizat ibricul adus din patria mama pentru astfel de momente glorioase in micuta casuta de pe Efford Road, Plymouth!

Monday, October 02, 2006

Nie rezumjem :)-to whom it may concern

What do Erasmus scholaship and DaVinci scholarships have in common?
Polish ppl. YEap, their everwhere cunquered the world! Luckily!

I've met some grrreat polish ppl this year. In Spain and later on in England. Sorry i went so much forward with my blog without telling anything about them. Yeap, i've kept them fo myself. :P

Now my first favourite polish person was/is/remains Michael. Just because he is my 2:17...sth that only we know. And because we went to Lisbon together and share the best memories of our lives. And because he broke into luis' hostel when he was drunk by night. And because he stoled flowers for me.One day we will go together to Buthan!And we'll take the friendship shell with us, and our dreadlocks.Maybe we'll ask temper d to come along and bring some cheap vermuth. If not, we'll always find some olive to put on our bread for breakfast!


My other good polish friend i made this year...andy!Becasue he's a traveler. And so much more. We had that awesome Porto wine tasting in ...Porto..portugal. The busride to the ocean with love at first stare from an awfull old pervert man. I liked him for listening to my stories and approving...not judging me! For the Fado CD he sneaked into my shuflada before i left Spain.And for being the best mime partner i ever had!!Corte ingles!!
I start feeling like i would be thanking for an award. In fact i'm just describing my dear polish friends and the fun we had. :) Do you speak frensh?Like,yeah....

Lately i met some new polish guys,, here in England. Unfortunately i didn't get the chance to now them not even half as good as i know mihal and andy.
But we had great fun for one week, going out, enjoying england. they showed us the city and explained some things around here..really useful . We had great laughs.
Wojtek was my sunshine here at work, sharing my lunchbreaks, having his 5th coffee, taking wrong busses with me and rolling cigarettes like the beginner smoker that he actually is :*

Andrjez (whose name i still can't spell right) is really funny comimg down the stairs..lik a rolling stone! By the other hand he proves his grace while dancing...it was lovely!

Last, but surely not least, there's Pawel, green eyed boy . The context isn't always the main thing!Sometimes it's good to live outside it.The hard part thing is to know if it's the right situation or not :*misiaczku

hope this will calm the spirits:) and my polish friend had pleasure in reading my post. Cuz i sure had pleasure in writing it :)

BUZIAKI!!!!

Sunday, October 01, 2006

Viata cu Borat

Nu stiu cine mai tine minte premiile MTV 2005 probabil, in care pezentator a fost un asa-zis cazac pe nume BORAT.(va aparea si un film,deja am vazut trailerul, ali g is borat!promite sa fie amuzant!)
Ei bine, niciodata nu mi-as fi inchipuit ca voi locui cu un astfel de Borat. Pe Yerlan l-am prezentat succint in primul meu post, se pare, cu priza la public.Aici el este centrul bunei dispozitii.

Yerlan (pronuntat in foarte multe moduri), are 25 de ani, totusi, nimeni nu il lasa in cluburi, sau sa cumpere bere fara pasaport.Asta pentru ca este asiatic, si pare fara varsta.
Engleza lui Yerlan este foarte interesanta, invata repede dar are o pronuntie imposibila. Dictionarul lui este mana stanga. De cate ori aude un cuvant pe care nu il cunoaste il scrie pe mana, cand se umple mana schimba culoarea pixului si scrie deasupra.Si sa nu uitam ca aude multe cuvinte pe care nu le cunoaste.

Dar asta nu il opreste sa vorbeasca mult, si de cate ori se termina resursele de vocabular englezesc, continua foarte hotarat in rusa, nu cumva sa isi piarda ideea. La un moment ne citeste pe fetele nedumerite ca ceva nu e in regula, se opreste, se amuza si o da din nou pe engleza mimata.
De parca nu e destul de ciudat sa combin ideea ca acest cazac, cu mutra lui de chinez (orpit si pe strada de alti chinezi sperand sa intalneasca un compatriot), vorbeste rusa, aud acum cateva zile ca Yerlan nu are de gand sa tina Ramadan-ul anul acesta. Nici ortodox, nici budist!Musulman,frate!

Pana aici am incercat sa incadrez totul la capitolul normal...fie..diferente culturale.Si ce daca e un cazac cu mutra de chinez, musulman dar care totusi vorbeste in rusa? Dar azi, cand a venit sa imi spuna ca vrea sa arate ca un "nigger", mi-a intrecut orice asteptare. Maine vrea sa mearga la "hairdresser"(cuvant citit de pe mana stanga) sa isi impleteasca parul in multe codite pe crestet, sa para mai "nigger"....Yo, my bro'!
Ati crede ca este un mic hip-hopperash mascat de toate elementele care pot dovedi contrariul. Nici macar, lui Yerlan ii place sa asculte Ace of Base la mobil, aceeasi melodie, mereu. Uneori alterneaza cu vreo alte 2 melodii care bat in aceeasi directie. Si cum azi ne-am saturat la un punct de acelasi repertoriu, l-am rugat sa ne lase sa ascultam si altceva. Si urcand dupa laptop dupa 5 minute, suprind mladioase sunete iesind sub pragul usii de la baie...Yerlan, cu mobilul , cu Asul de Pica!

Ne insoreste zilele si umple casa de zambete si bucurii!Creste inima cand il vad!Cum ar putea cineva sa nu il adore? ? ?