Saturday, December 16, 2006

Insomnia

Nu pot sa dorm...am insomnia "maine plec la Londra". Asa ca stau si ma gandesc la celelalte insomnii pe care le-am avut anul acesta.

Intai si intai a fost pe 22 ianuarie, insomnia Valencia. Gandul ca plec pentru prima oara din tara, pentru o perioada atat de lunga, m-a tinut treaza. Bagaje, acte, bani....
Dupa nici o saptamana petrecuta in Playa de Gandia a urmat insomnia Barcelona. Nelinistea nu a tinut de bagaje si acte de data aceasta, ci doar de faptul ca mergeam cu 2 fete cunoscute cu o zi inainte, si urma sa lociuesc cu inca 15 oameni de peste tot pe care nu am ajuns sa ii cunosc cat am vrut. Dar am vazut ninsoare in BCN!
Andalucia nu mi-a creat chiar insomnie, pentru ca am pleat in miez de noapte; in schimb am realizat ca merita una din cele mai chinuitoare insomnii, pentru ca a fost pur si simplu coplesitor.Sangria, flemenco, tapas, Granada, Sevilla, Cordoba. Ma bucura enorm gandul ca nu voi scrie despre asta. Granada e amintirea pe care vreau sa o pastrez pentru mine.
Una din cele mai frumoase insomnii avea sa devina Lisabona.Dar a fost una provocata, pentru ca am petrecut cu niste australieni pana foarte aproape de ora plecarii. Cateva ore de somn in autocar m-au adus la Madrid, unde am petrecut cateva ore de "capitala spaniola". Si inca o noapte pe drumuri m-a transpus in capitala portugheza, unde s-au impletit unele din cele mai frumoase amintiri din viata. Totusi, din fericire, e foarte greu sa delimitez cele mai fericite momente.
Mai amintesc aici o alta capitala europeana, destul de cunoscuta, si anume Parisul. Dar Parisul mi-a creat altfel de insomnii, chiar si inafara ramei Erasmus.
Dupa inca o luna de colindat Spania continentala, am trait ceea ce imi dorisem demult: insomnia Ibiza. Si ce insomnie a urmat dupa! Am implinit 21 de ani pe insula mediteraneana, urmarind apusul de soare la Cafe del Mar, cu Bronwyn si caipirinha, dupa o zi de plaja si apa cristalina.
A fost in primul final, suprinzator de binevenita insomnia Bucuresti. Care a fost urmata de simple nopti nedormite, calatorind catre Constanta, Tulcea si iar Constanta,ciclu repetitiv. Urmatoarea noapte de nesomn emotional a fost inainte de plecarea spre Budapesta. Dunarea m-a tinut treaza o saptamana in cadrul Sziget Feszt! Long live Franz Ferdinand si Prodigy si, si, si...
Si...urmeaza statul treaz de dragul Angliei. Si bagaje, si acte, si bani un fel de here we go again. Si incepem cu Plymouth, dar spe norocul meu continuam cu Londra, si Cornwall, si iar Londra, si Bath, si Stonehenge, si iar Londra. Maine merg la Londra.Ce bine!
Am invatat o metoda foarte buna de a trai prezentul . Cand eram in Lisabona cu Andy (prieten bun din Polonia) ne uitam la pozele facute pana in momentul respectiv cu imagini portugheze. Apoi ne-am inchipuit acasa, aratand pozele la prieteni, si regretand clipele trecute. Si asa, calatorind in timp, ne-am dat seama ca momentul de fata era de fapt o clipa pe care urma sa o regretam uitandu-ne la poze. Astfel am trait prezentul, dar in acelasi timp, am retrait ce ne-am fi dorit sa readucem in prezent intr-un viitor fictiv si totusi inevitabil. Ideea este ca eu maine plec la Londra. Maine! Si va mai trece ceva timp pana sa pot spune din nou ca "maine" plec la Londra. Asta imi alunga somnul.
Life goes easy on me! A fost un an bun! Cel mai bun! Calatorind in timp, spun acum ca Londra a fost minunata. SI ca ma bucur ca m-am intors acasa miercurea ce are sa vina.
Cred ca e cazul sa dorm, sa recuperez si sa fac loc altor nopti nedormite.
Insomnia va reveni!
Carlatoria va continua!

Monday, November 27, 2006

Stonehenge

Saptamana trecuta a plouat torential in fiecare zi, cu tunete si vant puternic , inafara de sambata, cand s-a lasat cu grindina.
Prin ploaie si vant, avand o imagine clara despre "cold november rain", cu un microbus vechi care nu promitea prea multe la capitolul "ermetic", am pornit duminica dimineata catre Stonehenge ( un simplu click pe titlul postului va va duce spre mai multe informatii). Misterul Stonehenge, care este totusi un monument foarte celebru, pare sa nu fie doar in descrifrarea ansamblului de pietre, ci si de gasirea propriuzisa a locului unde se afla. Sau poate deja e vorba de ignoranta. De aproximativ o luna am intrebat in stanga, in dreapta , la birou si la familia la care locuiesc , spre ce oras trebuie sa iau tren ca sa ajung la Stonehenge. Nimeni nu stia prea bine, de parca ar fi tinut ascuns locul, pe care totusi mii si mii de turisti il gasesc in ficare an. Printre cei mii si mii de turisti ne-am aflat si noi duminica, 10 studenti din tari latine, in drum spre Salisbury, apoi inca 10 mile directie Amesbury, intr-un microbus inchiriat. Ma asteptam la foarte putin, pentru ca cei intrebati inainte, rusinati probabil de faptul ca nu stiu cum se ajunge, incercau sa ma faca sa ma razgandesc spunand ca sunt "just some stones".
Ajunsi la Stonehnge, am admirat imensele pietre , care exista acolo de 5000 de ani, si care ridica intrebari tuturor vizitatorilor. Am inconjurat oracolul/ calendarul astrologic / altarul ascultand un audioghid care la fiecare commentary code releva alta explicatie/ legenda despre pietrele masive expuse intr-o forma bizara.
Dupa ce m-am amuzat la legendele cu druizii, uriasii sau chiar diavolul care ar fi construit monumentul, am zambit la legendele ce includeau printese, extraterestrii si fel de fel de zeitati, am redus totul la 2 variante destul de plauzibile :
1. Stonehenge a fost construit in scop stiintific, cu efect de calendar astrologic. Pentru ca exact in ziua solistitiului de vara, soarele trece prin "potcoava" principala si razele lui cad direct pe piatra altarului, marcand in calendar luna iunie. In iulie trece prin "potcoava" urmatoare si uite asa dupa 12 luni se inchide cercul.
2. Stonehenge a fost construit spre venererea unei zeitati, probabil zeu / zeita a soarelui, veridic mai ales pentru ca una din pietrele aflate la orizontal se spune ca ar fi piatra pentru sacrificii umane. Poate este vorba de o combinatie intre cele doua. Sau o a treia varianta la care nu s-a gandit nimeni niciodata.
Singura mea idee, ascultand datele si legendele a fost urmatoarea : " cam ciudat fapt ca unii oameni s-au gandit sa aduca pietrele de pana la 50 tone greutate pana in locul acela pustiu, sa le aseze in forma de potcoava printr-o metoda absolut misterioasa, toate astea pentru a venera/ masura soarele, si toate astea intr-un loc unde e innorat si ploua, cred eu, 367 de zile pe an.

Si tocmai s-a oprit ploaia, asa ca profit sa ies pana afara. Cu gandul la proverbul englezesc preferat : "if you like the weather, give it 5 minutes"

Thursday, November 23, 2006

Care-i AMR-ul???

Acum 2 zile am fost sa mai cheltui o data frumoasa suma de £50 pe transportul local; oricat de putin mi-ar placea sa investesc in Plymouth, autobusul imi este necesar.Am urcat in autobus cu cartela proaspat cumparata si introducand-o in taxtator aud un sunet puternic, dovada ca s-a imprimat frumoasa data de 19 decembrie, data la care imi expira abonamentul si perioada de exil in Anglia. Si nu neaparat dorul de casa ma determina sa imi doresc sa plec, cat dorul de a lasa Anglia in urma. As preferea, cred, orice alta tara, dar viza mea nu imi permite sa parasesc teritoriul Union Jack pana la data prevazuta in contract. Mai am deci o luna de ploi, de treziri de dimineata, de lucrat opt ore pe zi neremunerat, de vazut fetze deprimate in autobus si de mancat junk-food cu oamenii la care locuiesc, pentru ca demult am incetat sa ii numesc "familie".
Ieri seara, ploaie, vant, frig, eu cu parul ud dupa dus, primesc vizita de la o prietena, Oana. Dar eu nu am voie sa am oameni in vizita. Regula a fost stabilita de la inceput : ei nu primesc in casa prieteni de-ai studentilor. Asa ca am stat in strada, ca la tara, la povesti, 5 minute, si la asta se reduce de multe ori socializarea extra-servici pt mine, mai cu seama in zilele furtunoase- care nu sunt putine.
Dupa ce m-am uscat pe par si am hotarat sa cobor sa beau un ceai (ce altceva sa fac?) aud mai multe voci in ceea ce numim "conservator" (adica o camera comuna, in care stam si bem ceai). Sheicul Aziz avea prieteni in vizita. Care e diferenta? Diferenta e ca Aziz a adus si 2 sticle de whisky scump catre gazde , si a importat din Qatar curmale la £100 cutia, sa se bucure de ele Jill si Tony, nicidecum studentii est- europeni. Si iata cum si-a cumparat simpatia proprietarilor, si loc la masa pentru prietenii lui.
In weekend am iesit putin la dans, cu fetele cu care am fost in Spania, Deea si Dana, si am mai intalnit niste spanioli, la fel de "incantati" de tara reginei, ca si noi, ca si multi alti studenti prezenti aici prin aceeasi bursa. Si a trebuit sa vin in Anglia sa aflu expresii noi, de care in Spania nici nu stiam, cum ar fi "Pais de mierda" sau "Gente de cojones"...
Unde mai adaug ca londonezii (vreau sa subliniez aici ca Londra nu poate fi numita parte a Angliei, si ca nu are nici o legatura cu restul tarii) au zis ca am nimerit in cel mai trist colt posibil, unde totul e departe, unde nu se intampla nimic si unde oamenii sunt ciudati si deprimati.
Dar le ramane totusi locuitorilor din Plymouth vestitul Mayflower, povestile care atesta ca de aici s-a colonizat lumea. Si am inteles atat de bine....si mie imi vine uneori sa construiesc chiar si doar o pluta si sa ma lansez pe mare, sa explorez pamanturi nedescoperite...

AMR=4 saptamani

Wednesday, November 15, 2006

Carla & Jerry

Inca o dimineata inceputa sublim in orasul port Plymouth. M-am trezit, am mancat bolul cu cereale si m-am grabit la dus. Cand am terminat procesul igienic, ies din cabina,dau sa intind mana spre prosop si vad cum intra in incinta un domn strain ( nu, nu era unul din seicii cu care locuiesc, cu toate ca acum nu stiu care varianta ar fi fost mai neplacuta). Domnul strain,un soarece negru, s-a strecurat sub usa si a tulit-o dupa closet. Prima reactie ar fi fost sa strig, dar mi s-a parut inutil, pt ca nu eram imbracata, deci nu putea veni nimeni sa ma "salveze". Asa ca am facut ce ar fi facut orice om matur : m-am inchis in cabina de dus.
Am inceput sa ma autosugestionez ca mi s-a parut, dar il auzeam miscand dupa vasul de WC. Apoi m-am gandit ca poate e un gandac mare, dar din pacate creierul meu stie prea bine ca gandacii nu au coada (decat daca ar fi fost un gandac mutant, caz in care as fi fost si acum in cabina de dus).
E ciudat cum tot ce invatam o viata despre unele situatii se uita intr-o secunda, cand suntem efectiv pusi in fata faptului : "esti mai mare decat el", "e ca Jerry...ce, ti-e frica de Jerry?", "lui ii este mai frica de tine decat tie de el" . Parca doar atunci am realizat ca tot ce mi se spunea, cand eram mica si ma plangeam de soarecii de la Lunca Bradului , este o mare minciuna care nu are nici un fel de efect.
Gandul care m-a determinat insa sa prind curaj si sa parasesc baia a fost urmatorul : chiar daca sunt "baricadata" in cabina de dus, sunt tot cu Jerry in aceeasi incapere. Asa ca am prins prosopul, am fugit afara, si am cerut intariri. Tony avenit numaidecat sa prinda bestia care disparuse. De parca ar fi fost menita sa imi strice doar mie dimineata, nu si altora!!
Intrarea in baie e exact vis-a-vis de intrarea in camera mea. Daca soricelul (atat de negru) ar fi facut dreapta si nu stanga, ar fi intrat direct in camera mea. Gandul asta nu ma bucura. Oare sa pun un semn de "dreapta interzis?". Si toutusi, cum totul e invers in Anglia, cine poate stii din ce parte vine soricelul?

Monday, November 13, 2006

Fischli&Weiss

Is there an invisible person in my bedroom?

Faellt nachts beim fernsehen ein matter Glanz auf mein Gesicht?

Is seven a lot? Ho bisogno di pace assoluta?

Koennen wir alles denken?

Am I pretty average emotionally?

Sono stato un bravo bambino?

will happiness find me?

Soll ich meine Beziehung zur

Wirklichkeit auf ein minimum reduzieren?

Do I stink?

A qui apartene Parigi?

Was geschieht

mit den geheimen Botschaften

die nicht verstanden werden?

Would I be a good Japanese?

Nehme ich die falschen Drogen?

Should i slaughter my pig?

Werde ich von einer Hexe geritten?

Is the freedom of birds overrated?

Koennen wir das Prinzip der

Hefe auf alles uebertragen?

Sono una spugna?

Can we imagine an empty universe?

Soll ich Russland ueberfallen?

Shall I tell her the truth?

Should I move to another city and

rent an appartment under a false name?

Why can't I sit still?

Il Clown era vero o no?

How do I look?

Why are there bad people?

Kann man alles falsch machen?

Should I smoke opium?

E pericoloso sognare sempre un'altra vita?

Have I ever been completely awake?

Gibt es heute ein so grosses Irrtum, wie damals, als die Menschen dachten die Welt waere platt?


Friday, November 10, 2006

Jumatatea de norma

Viata in Anglia mi se pare in continuare foarte scumpa, cu toate ca intre timp m-am obisnuit, si stiu ca asta e situatia si ca astia sunt banii pe care ii cheltui, cu toate ca nu imi face nici o placere sa investesc intr-un produs de 2 sau 3 ori mai mult decat in Spania (comparatia cu Romania ma face sa plang de fiecare data asa ca nu voi deschide subiectul).
Ieri am lucrat cateva ore, servind la o mica petrecere a unei firme de design, mergand cu tavi cu snackuri si bauturi printre invitati. Nicicum nu pot sa scap de sentimentul ca toti acesti oameni sunt turisti in tara lor. Dupa 3 ani de ghidarie in care toate persoanele trecute biiine de prima tinerete -si vorbitoare de limba engleza (in cazul de fata)- au fost tursiti, eu nu pot sa scap de sentimentul de servilism cand vorbesc cu cineva, chiar si pe strada sau la un ghiseu/magazin.

Seara de ieri a inceput cu mine postata la receptie, impartind ecusoane. Si atunci mi-am dat seama ca "tursitii" care veneau rand pe rand erau o alta categorie de persoane decat oamenii pe care ii intampin in porturi danubiene. Pentru ca turistii adevarati sunt oameni fericiti, relaxati, in vacanta. Pe cand biznismenii de ieri erau oameni veniti pentru mancare si bautura pe gratis. Treceau galant pe langa mine la receptie, abia daca mai saluta unul/altul la intrare, nu asteptau sa ia ecusonul sau sa asculte informatiile, se luau doar dupa mirosul de somon afumat (pentru ca a fost o petrecere cu pretentii) si o zbugheau pe langa mine inainte sa reusesc sa le dau indicatiile necesare despre evenimentul ce avea sa se desfasoare.
Am devenit totusi remarcabila cand am inceput sa fac ture cu tava cu snackuri prin haita de infometati. Atunci li se lumina fata, ma opreau, ma intrebau, ma laudau, construiau dialoguri, cat mai lungi si complicate, care sa ma faca pe mine sa vorbesc si pe ei sa asculte si sa mestece. Cand pe tava ramaneau doar firmituri se pierdea interesul si privirile il cautau pe Radu, colegul meu, menit sa serveasca bauturi.

La sfarsit, dupa ce m-am indopat si eu cu valoroasele gustari, ascuzandu-ma, in ceea ce am numit cu echipa "secret room"- am atacat si fantana de ciocolata si coloratele tequilla sunrise, am ramas sa spal zeci de pahare in 2 limbi straine. Si totusi, dupa cele doar 4 ore am luat bani suficienti incat sa pot pleca maine din nou la Londra. In plus, cele 4 ore de servilism mi-au dat mai multa satisfactie decat cele 8 ore petrecute la birou, testand site-uri, creand newsletter-e, traducand, introducand facturi in sistem, facand ceaiuri si cafele toate astea insa fara remuneratie...

Monday, November 06, 2006

Surfing UK

Si se face ca am fost in cel mai frumos loc din lume.
Daca Organizatia Mondiala a Locurilor Frumoase (OMLF) ar vota cel mai frumos loc din lume, acesta ar fi probabil Tintagel, pe coasta de vest a Angliei, catre America.
Poate premiul s-ar inscrie totusi la categoria "Cel mai frumos loc din lume vazut pana la 21 de ani de iubitorii de Ocean si plaje stancoase". SI ca sa conving marele public ca cel putin din prisma asta, tintagel nu are concurenta dati click aici: http://s95.photobucket.com/albums/l160/carlutz/ (am vrut sa fac link dinala jmeker unde se da click direct pe "aici"de culoare albastra, dar nu stiu cum, asa ca va rog luminati-ma la comment post post)
La Tintagel s-a nascut vestitul Arthur, nu inteleg de ce a plecat vreodata de acolo, dar in urma lui a ramas un loc minunat, in care as vrea sa merg in fiecare zi de acum incolo.
Tintagel de afla in Cornwall, judet unde m-a sfatuit multa lume sa merg, dar sa incerc sa nu vorbesc cu nimeni oentru ca oamenii ar fi cam ciudatei si cam zoofili. Bine, astfel de glume se fac peste tot, dar cand locuitorii unui oras ca Plymouth spun despre altii ca sunt ciudatei, chiar nu vreau sa risc nimic.

Dupa ce nu am mai vrut sa plec de la Tintagel, am plecat totusi, schimband autobus dupa autobus ( nu de placere ci de nevoie ), si dupa calatorii aventuroase am ajuns in Newquay, statiune de surferi, in toata regula, cu plaje imense, unde Atlanticul atrage si in noiembrie curajosii care nu simt frigul, se pare, riding the wave all year through. Am stat la un hostel de surferi, unde cele £9 platite pe noapte reprezentau exact "luxul si calitatea", dar dimineata ne-am baut cafeaua pe plaja Atlanticului, urmarind surferi si raze de soare si ne-am plimbat ca "paltonarii" printre sportivi. A fost un weekend extrem de calduros, fara nor pe cer, fara cer pe nor... ce noroc, cer noroc, cer, nor, cer noRock, nor pe cer...fara!

Thursday, November 02, 2006

Romanul, tot roman....

Acum 2 zile, proaspat ajunsa de la Londra, am fost cu seful prin uratul meu oras sudic, sa ducem niste acte la o firma (neimportant). Ajunsi la firma, ne intampina un batranel cu calvitie pronuntata, evident creata de varsta, care vine zambind si da mana cu mine. Seful ma prezinta ca de obicei :"This is Carla, a romanian student that takes up an internship". Si atunci se incrunta batranelul, ma masoara din priviri si spune pe negandite: "Oh, so you are one of the 600.000 romanians who are about to invade our country"! Am amutit pentru 5 secunde, seful a vazut clar ca m-a socat replica cheliosului, iar eu am raspuns naiv cum ca sunt venita pe o perioada limitata, si ca nu cred ca cei 600.000 de compatrioti se vor simti prea bine aici, pentru ca suntem "weather sensitive". De fapt voiam spun ca suntem "people sensitive" si ca englezii sunt cam imputiti, dar am fost mult prea subtila ca sa aduc jigniri.Este totusi foarte socant pentru un englez sa chiar zica asa ceva...englezii, care, si daca ar primi o lopata in cap, si-ar cere scuze ca si-au plasat capul pe traiectoria lopetii...

Am hotarat sa nu dau mare importanta evenimentului, am continuat ziua normal, noaptea un somn linistit, si dimineata, la monotonul bol cu cereale vad prima pagina din ziarul TheSun .Cu litere de o schioapa, cum s-ar scrie pe orice ziar de scandal, scria "Warning over migrant crooks", si dedesubt "ROMANIAN gangs commit 80 to 85 per cent of all cashpoint crime in Britain, The Sun can reveal. " (cont. in pagina linkuita) Articolul zice, in cuvinte mai putin clare, ca s-ar deschide portile infernului la 1 ianuarie, cand nu vom mai avea nevoie de viza.Cel mai tare mi-a placut ultima propozitie din articol :“It does not bode well for the future.”
De bine, de rau, noi vom scapa de cateva zeci (sute?) de mii de manelisti, si din pacate si de o serie de oameni de valoare... dar acelora sigur le va merge mai bine :)

Sa nu uitam ca in Spania suntem reprezentati deja de o comunitate de 1 milion compatrioti, si pot spune din proprie experienta ca nu e chiar crema societatii. M-au acompaniat ritmuri de manele in baruri spaniole, auzeam aclamari incepand cu "fa" sau"ma" pe strada, si vestele de piele in armonie perfecta cu cele 3 dungi de pe pantalonii de "trening" au umplut de multe ori golul lasat de dorul de casa. (Singurul reprezentant adevarat a fost si ramane Cristi Macelarul, numit si Cristi de la colt, sau Cristi din statie)

Cel mai trist este ca de cate ori povesteam de aceste fenomenale personaje (exceptie CristiMacelarul) primeam raspunsuri total dezamagitoare de genul :"ce sa te astepti?", sau "asa suntem noi romanii", " asa stim sa ne facem reclama", "tot mai bine e afara ", si eterna si preferata "Ce sa faci?Romanul, tot roman...."

articol TheSun http://www.thesun.co.uk/article/0,,2-2006500619,00.html

Monday, October 23, 2006

Eden Project


Viata e plina de surprize...nimic nou in aceasta propozitie. Si totusi, e socant cate ti-e dat sa vezi uneori.
Seful meu, Simon, si prietena lui m-au invitat la o excursie de duminica ploioasa la, se pare, foarte vestitul Eden Project, a 8-a minune a lumii, loc care a servit si drept platou pentru unul din James Bonduri, loc la mare cautarea de catre "plantologi", ecologisti si tinere practicante in Marketing.
Mi se anunta in mintea mea o zi plictisitoare. Mergem sa vedem plante, ce bine! Ploua de zori, sau turna de zori, fulgerele s-au oprit si am trecut podul peste raul Tamar catre judetul vestic Cornwall. In foarte scurt timp am oprit si coborat in parcarea Eden Project. In ciuda ploii si a vantului m-am oprit in varful dealului sa admir privelistea: doua domuri imense de sticla, care adaposteau se pare plante tropice si mediteranee.
La scut timp mi-au fost intrecute toate asteptarile. Nu erau doar plante. Era o adevarata padure tropicala, cu tot ce implica ea (mai putin animale), cu ritmuri africane in fundal, cu casute de stuf, paie si bambus, cu clima identica cu cea din America Centrala si de Sud. Umezeala crea un fel de ceata ciudata in jur, si era relativ greu de respirat. Plimbarea in acele "Biomes" a durat mai bine de 2 ore, si am vazut arbori de cacao, cola, mango, chewing gum, cauciuc si multe altele necunoscute "nonplantologilor" de rand. In anumite cotloane puteam citi relatari despre plante pe cale de disparitie, despre dezechilibrul creat prin suprautilizarea unor plante, cat si despre exploatarea localnicilor in prelucrarea materiei prime pentru merindele noastre zilnice.
Al doilea dom mi-a trezit foarte multe amintiri, reprezentand zona mediteraneana. Cum am intrat, mirosul m-a trimis cu gandul la Spania, Turcia si Grecia, oleandri si maslini, portocali si lamai. Era si o scena dedicata vestitului vin mediteranean care era de fapt un grup de statui, aratand static cum se facea un sacrificiu pentru Bachus.

Ziua s-a terminat intr-un al treilea dom, iarna, unde m-am "dat cu patinele" pana la acea frumoasa cazatura "spate intins" care m-a lasat cu dureri de sale si vanatai pronuntate.

Thursday, October 19, 2006

Cina englezeasca

Pentru ca au simtit ca nu sunt 100% incatata de viata mea in Anglia, pana acum (oare ce m-a tradat?), seful meu, Simon, si prietena lui Laura m-au invitat la o cina tipic englezeasca duminica seara.
Au mai invitat inca 4 prieteni si s-a strans o gasca haoioasa, varsta medie 30 de ani, atmosfera placuta, vin de calitate, mancare din belsug, gatita in casa, variata, muzica barber-shop si papagalul "bird" facand atmosfera in fundal.
Pentu ca adevarata atmosfera englezeasca se resimte mai cu seama de Craciun, am sarbatorit anticipat Sfanta Sarbatoare, fara brad, sau porc dar cu traditionalele "tuburi supriza". Niste tuburi verzi cu motive de bradulet/glob; fiecare primeste unul, trag 2 de un tub pana acesta se rupe si "erup" confetti, inauntru fiind o coronita de hartie, o gluma pe hatie lucioasa si un mic cadouas de ex lacatel de jurnal, ascutitoare, agrafa de par, si alte altele pe care copiii sub 3 ani le-ar putea inghiti.
Urmatorul pas a fost ca toti a trebuit sa purtam pe timpul cinei acele coronite aurii, argintii, si sa ne bucuram de ospat. Ocazional incepea o melodie pe care gasca cea fudula o canta pe mai multe voci, chiar adaugand mici elemente de coreografie.

Spre finalul ospatului, cand lumea s-a rezumat la vin frantuzesc au inceput jocuri-joculete de societate in care toti se maimutaresc si se amuza pe masura.
Cel care m-a amuzat cel mai tare se numeste "Ibly Dibly". Fiecare trebuie sa zica ceva de genul "i am Ibly Dibly no 2, I have 2 Ibly Diblies and i pass on to Ibly Dibly no 5 who has no Ibly Dibly" Cine greseste mai primeste un "Ibly Dibly" si anume un punct de fard pe frunte. Dupa scurt timp aveam toti limba impleticita de cuvinte grele si vin, multe amprente de fard sub coronita auriu-argintie, balbaind "hably bably", "ubly dubly", sau alte bla-bla-uri, care ne faceau sa parem din nou copii de 3 ani, gata gata sa inghitim obiectele din "tuburile cu surprize".

Au urmat alte jocuri si povesti de "oameni mari", pe care le voi pastra momentan pentru mine.

Punctul culminant a fost cand m-au rugat sa ii invat injuraturi traditionale si am inceput sa traduc "I f***k the deads of you mother", "F***k your mother's Easter", si altele traditionale; trebuie sa recunoastem ca traduse suna foarte ciudat. S-a ras cu lacrimi si s-au injurat intre hohoteli toata noaptea cu noile expresii invatate. Seful a inceput sa le foloseasca si la birou cu un Russian accent de toata frumusetea.

Oricum, mi-am dat seama ca si daca devenim "oameni mari", ne ramane simtul umorului!

Monday, October 16, 2006

Qatarul, Qatarul si el e emirul

Fericitei familii de pe Efford Road i s-a mai alaturat un membru (de ce??) acum 2 saptamani.

Aziz, sau Abdul Aziz,a venit taman din Qatar ca sa invete limba engleza, timp de o luna, cu o familie englezeasca. Ei bine "fratele" meu nou are la randul lui 18 frati in Qatar, nu stim de la cate neveste. S-ar spune ca e greu sa intretii o familie de 19 copii, sa le poti procura chiar si strictul necesar. Stim Qatar=petrol, oameni bogati, foarte religiosi si, ar spune unii "incuiati la minte".
Din cate am inteles de la alti reprezentati ai lumii musulmane, Aziz se imbraca in tara lui in acea toga alba, lunga, care tradeaza bunastare si impune respect.
A reusit sa transpuna insa reteta tradarii bunastarii si pe plan european: Roberto Cavalli scris cu tinte pe pieptul tricoului mulat, D&G inscriptionat pe cureaua care sustine blugii cu talie foarte inalta, si Gucci imprimat pe incaltamintea kaki. Marea pasiune a lui Aziz este sa mearga la sala si sa ia steroizi, ceea ce il face sa arate ca un taur din desene animate. Deloc urat ca trasaturi, cu o piele, surprinzator, ruda cu luna, si barba de 2 zile, foarte bine uniformizata, exceptie facand mustaciara lui, pana corbului, care se intinde ca un mic trapez cu baza mica sub nas si baza mare de la un colt al gurii la celalalt.
Aziz a venit de la Londra aeroport cu Taxi-ul, timp de 4 ore, pana in Plymouth si a platit mult mai mult decat am platit eu avion Buc-Londra Londra-Buc. Cand a plecat a 2-a oara la Londra am inceput sa speculam daca sta la Hiloton, la Marriot, poate chiar la Buckingham. Cand s-a intors din capitala engleza, ne-a explicat ca a fost cam ocupat, pentru ca acum renoveaza casa personala din Londra, si are multa treaba cu ea. De asta merge, mai nou cu trenul, saptamanal la Londra. Dar si problema cu transportul pare rezolvata, intrucat in 2 sau 3 saptamani ii va fi adusa masina din Qatar, un Porsche, an fabricatie 2006.

Pe langa toate astea, guvernul Qatarului ii da £2500, lunar, bani de buzunar, avand totul asigurat in materie de masa/casa.

Eu zic sa asteptam sa treaca Ramadanul, sa ne convertim, si ne mutam in Qatar!
(mami, daca citesti asta as stii ca glumesc.Nu am de gand sa ma convertesc la islamism si nici sa ma mut in Qatar :) )

Saturday, October 14, 2006

the hairy hand of dartmoor

I took a bit of a roadtrip yesterday. Meaning, me and my boss went to a business exhibition, really boring, except for the chocolate fountain that was exposed. An actual spring fountain, with flowing chocolate instead of water. You would dip a marshmellow, strawberry, cookie into the chocalate. it was a warm spring of chocolate, heavenly pooring down in a divine shape. hmmmm....

Because, except of that fountain, the exhibition was rather dull, my boss Simon said he'll make it up to me, so we took a d-tour on the way back through the Dartmoor region. For me, the name sounds a bit creepy. The Dartmoor is a swampy reagion, with beautyful hills and some weird rocks of granit , many cows and sheep, a bit transylvanian, but foggy, cold. This is where i understood the good part of the english weather. The Dartmoors were amazing just the way they were. With the weather, the greyness of the sky, and the reddish colours given by the autumn, perfect. Like a really bad tourist, i had forgotten my camera at home...
I've come to regret this more right when we came at the top of the journey, top of the hill, we stopped the car to enjoy some fresh air and there is was : The (appearently) famous Prison of Dartmoor.It was actually an old castle, made of strong, grey , granit rock, near a town called Princetown. But the very surroundings of the prison are just swampy, foggy hills, leaving a blur sight all arround. Creepy!!
And in order to get there you have to cross a small stone bridge, under which, so says the legend, lives the hairy hand of Dartmoor, that comes out from under the bridge and grabs the travelers.I'm glad i've heard the legend only after we crossed the bridge. So the Hairy Hand of Dartmoor did not get me this time...

Tuesday, October 10, 2006

powered and hosted by bucharest.
assignment given by lavininha

3 places I like in Bucharest:
1. The houses that can be found on the streets with names of capitals, behind the Victoria Square . They tell stories...
2. The green quiet streets in the Agronomie area.
3. piata romana for gathering all the opposites of the city on one spot: from fancy dressed McDonalds kids to beggers, "aurolaci", from snobby Everest to the old shops next to gregories etc.


3 places/moments I hate in Bucharest:
1.330 bus..for the ppl, the smell, the drivers, the smell, the long traffic lights, the smell, the crowds...
2. The Basarab Pasarela :) especially in winter. It's always slippery, yet you have to run in order to escape the gispsies that try to sell you wooden spoons, tides and gloves.
3. The summer weekends, when the inhabitants extend on a 200km large surface and it takes forever to drive in or out of of the city.


3 venues in Bucharest where I like going out with friends:
1. La Motoare, for the cool wind it provides in summer, the events, the good socialising and the good position.
2. carturesti, for the lovely tea, music and books.
3. Ota, for the cozy, private party atmoshere.


3 things a Westerner would not understand about Bucharest:
1. that you can come to a point to feel more homesick about that grey city, than you do about the perfect fairy-tale like transylvanian town (just some moments)
2. that you don't have to addapt to the city, but addapt the city to yourself and live it your way.there are 1000 ways to look at it...
3. it's easy to take someone out of bucharest, but....hard to understand why it gets u so fast.

Most snobbish neighbourhood: high schools in general

Ugliest neighbourhood: just waisted 20 min of my life thinking of that...too difficult!

tudor here is something that you can start blogging with!Tagged!

Saturday, October 07, 2006

Privighetoarea din plymouth

Dupa ce am exeprimentat acest "iesit in club" in mai multe locuri si locatii de pe harta am hotarat ca nu mai are rost sa continui cautarea, ca sa dau de manelistii fiecarei tari....pentru ca, sincer, fiecare tara are manelistii ei.

Eram convinsa totusi ca in Anglia imi voi gasi linistea, int-un club dragut de open mic, sau la vreun eveniment brit-pop (stiu ca insist pe subiect, dar chiar imi place!). Asa ca azi am hotarat sa ma las "scoasa in oras". Primul club a fost Revolution, care a revolutionat toate asteptarile mele. Un maxx (vezi regie bucuresti) de 15 ori mai scump, cu aceleasi (non)principii , aceleasi freze gelate, camasi mulate, si spitari pronuntati, cu black eyed pies, shakira si 50cent rasunand in boxe...reteta perfecta pentru "vreau acasa"
Am plecat de acolo (dupa ce am lasat 4 lire la intrare) si ne-am oprit la un semn luminos "reggae n soul" . Suna mult mai uman. Suna! O data intrata am vazut toata populatie de culoare care a reusit sa emigreze spre Plymouth (de ce???), usor tulburata de prezenta arabilor care au hotarat sa nu respecte Ramadan-ul. M-am simtit de parca eram desculta si toti in jurul meu aveau crampoane (plagiat).Ca o bucata de carne proaspata oferita unor dobermani infometati. Am hotarat sa plec...
Am ajuns intr-un loc cu nume cald :"cuba". Si acolo i-am vazut...spaniolii mei. Veseli, beti, facand atmosfera. Erau cam raggaeton-isti ce e drept (manelistii spaniei), dar macar nu aveau fete dezumflate de britanici. Am reusit totusi sa cunosc un localnic, roscatel, acneic de tanar , care a venit cu replica aceea pe care o astepta orice domnisoara cu incredere in sarmul personal:"will YOU dance with me, cuz noone else would" ... ei bine, asta nu ne da nici un fel de sentiment aparte, nu ne face sa ne simtim speciale, niciodata, in nici un context.
Tentativa a fost intrerupta de o suava domnisoara de vreo "shpezeci" kile care a insistat sa danseze la bara. Nu stiu de ce nu pun limita de greutate la astfel de activitati. Nu am nimic cu oamenii suoraponderati, si daca ei vor sa se expuna, fie. Aici oricum e aproape obisnuit. Nu am gasit azi nici o bluza mai mica de marimea 40-42!! Anyway, suava s-a urcat pe bar, acesta a supravituit primei probe si nu s-a prabusit. Dureros a devenit abia cand exponatul a ramas top-less...si ii placea.si misca din toate...si toate se miscau cu ea , cu barul si cu retinele noastre. Am grabit sa-mi iau o bere si ochii de la eveniment, un carlsberg la 275 ml...cand ma intorc...cine e urcat viteaz langa miss piggy?roscatelul acneic...

Englezii sunt deci niste tarani care se fac manga ranga stanga in fiecare weekend, fac lucruri pe care le vor regreta, cu persoane pe care le vor regreta, fac avansui oricarui obiect care prezinta feminitate (sau nu), si merg acasa la 2 (cand se inchid puburile), ca sa o ia de la capat weekendu urmator...si asta le ocupa tot timpul! -execeptie facand colectivul tell systems din tamar science park

Si totusi, un aspect pozitiv...am rezervat bilet spre londra pe 27 octombrie. Trebuie sa fie perfect!!! Nu cred ca toata tara poate fi asa primitiva ca Plymouth!Pe care il voi adora oricum in final...sa nu uitam ca sunt inca in faza proasta!!

Friday, October 06, 2006

Guten Tag,Guten Tag!Ich will mein Leben zurueck

Das ist die Reklamtion!

In psihologia calatorului, respectiv a celora care schimba resedinta/orasul/tara pentru o perioada , exista un grafic care explica etapele . Incepe relativ jos, si urca foarte repede, semn ca persoana incepe sa agreeze ce e in jurul ei. Si urca si urca, dupa cade scade brusc in momentul in care persoana a trecut de faza entuziasmului si nu mai suporta nimic in jurul ei.

Ei bine...am ajuns si eu in faza :"cine dracu' m-o pus???"

Ploua. Incontinuu. Nu numai ca ploua incontinuu, asta e tot ce se discuta. Ajung la birou, inainte sa intru in cladire vine cineva pas-grabit in spatele meu :"Horrible weather today, isn't it?", intreaba scuturand umbrela. Si eu trebuie sa zambesc cu rimelul intins pe obraji...yes, it is. Pentru ca o conversatie nu este completa daca nu intaresti si confrimi ce a spus cel dinainte. "Quite a rain out there".."Oh, there is, isnt't it?"..."yes, horrible". Nu conteaza ca nu cunosti persoana, ca nu ai chef sa o cunosti si ca ai o dimineata atat de nasoala incat bocancu' tau simte nevoia de un cur englezesc...

Sau cel mai dragut:"Pretty cloudy morning .Reckon it's gonna rain?" Sigur ca va ploua. De 7 ori pe zi. Si daca se poate exact atunci cand ai de mers undeva ai noroc de o rupere de nori. Nu stiu de ce mai dau meteo la televizor. Ca sa vezi daca nu cumva e uragan. Yes people, it's gonna rain every single day of your bloody lifes!!!Dar ce bine ca avem arta conversatiei atat de frumos dezvlotata, nu avem?Da,avem!

Poate am cobit sau am exagerat cand am scris "Ziua cartitei..." Pentru ca dimineata de azi a fost cu totul diferita.Cand am iesit in statie si am urmarit cu minutarul autobusele trecand, il vad pe mult asteptatul 47A luand coltul. Ma pregateam deja sa scot gluga, sa urc in autobus, sa ma sterg de ploaie pe maini ca sa caut abonamentul, cand autobusul prinde viteza si trece galant pe langa mine.Cheers, man!
Destul de enervant, nu este? Da,este!

Si, cred ca toti acei brit-pop draguti la care ma asteptam sunt in turneu.Sau sunt scotieni. Sau nu lociuesc in "Lower Ucton"...

"Guten Tag, Ich gebe zu, ich was am Anfang entzueckt, doch euer Leben zwickt und drueckt nur dann nicht, wenn man sich bueckt."

ISN'T IT???

Wednesday, October 04, 2006

cafeaua si tursimul

Calatorind, am mereu o mare pasiune...sa ma pun la o cafenea draguta, cu oameni si priveliste si sa beau o cafea. Asa am facut turul Europei, al Spaniei al Portugaliei etc.Pentru ca poti descoperi multe lucruri in timp ce cauti cafeneaua ideala. Recunosc ca uneori nevoia de cofeina m-a transformat in turistul tipic, fraierit usor cu un meniu pus la strada, care plateste bucuros o suma enorma pe aceeasi cafea care e oferita la jumatate de pret dupa colt.

5 luni in Spania am incercat sa e explic diferitilor chelneri ce fel de cafea imi doresc. A functionat o singura data. Fiind atat de obisnuita sa cer Expresso lung cu lapte la noi, sa se stie exact ce vreau si sa mi se aduca (exceptie momentele "nu mai avem lapte/cafea/nu functioneaza espressoru'/nu avem apa/curent"). Ei bine in Spania trebuie sa zici ceva de genu :"un cortado largo con un poco de leche " un fel de: o cafea lunga scurta cu putin lapte. Si totusi, spaniolii reusesc de fiecare data sa scape prea multa apa sau lapte, nicodata cafea.

O data am indraznit sa retin un chelner cateva minute, i-am explicat detaliat ce vreau, si a avut inspiratia divina sa imi aduca laptele separat!se poate! a fost cafeaua perfecta, i-am pus floare langa si poza ei sta la loc de cinste in albumul meu foto. Si chelerul m-a invatat sa cer :"cortado, largo manchado " adica o scurta lungita si patata cu lapte. la urmatoare tentativa si urmatoarea terasa am primit o cana de lapte patat cu un strop de cafea scurta lunga....

Portugalia ... ramane cea mai frumoasa tara pe care am vazut-o vreodata. Laudata-i fie si cafeaua si produsele de cofetarie si patiserie! In autogara, in Lisabona, prima cafea., prima proba! Mi-am dat seama ca nu, nu stiu portugheza, si doamna de la terasa autogarii nu stia engleza. Asa ca i-am spus toiata povestea mea in spaniola, am accentuat u la sfarsit de cuvant, ce era s am pronuntat sh, comunicasoish ...pentru acel expressu largu , primesc cana cu mostra..delicios. Si am mers cu pix si foaie la doamna de la bar si am scris numele magic care mi-a servit toata excursia :"apatinado pingado"... adica scurta lungita si cu un strop de lapte!!!

In Anglia, unde totul e pe dos, si instant sau precongelat, cafeua se ia ori de la automat, ori se alege prima varianta solubila iesita in cale. Eu, rebela de fel , am cumparat cafea adevarata, din columbia, prajita si macinata, pentru care ai nevoie de ibric si sursa de caldura. Familia mea a fost foarte surprinsa, s-a uitat la instructiuni, daca sunt sigura ca trebuie fiarta, ca ei cred totusi ca ajunge daca o pun in apa fierbinte. Fericit, ca mine, a fost fratele meu iordanian, Mohamed, care mi-a furnizat ibricul adus din patria mama pentru astfel de momente glorioase in micuta casuta de pe Efford Road, Plymouth!

Monday, October 02, 2006

Nie rezumjem :)-to whom it may concern

What do Erasmus scholaship and DaVinci scholarships have in common?
Polish ppl. YEap, their everwhere cunquered the world! Luckily!

I've met some grrreat polish ppl this year. In Spain and later on in England. Sorry i went so much forward with my blog without telling anything about them. Yeap, i've kept them fo myself. :P

Now my first favourite polish person was/is/remains Michael. Just because he is my 2:17...sth that only we know. And because we went to Lisbon together and share the best memories of our lives. And because he broke into luis' hostel when he was drunk by night. And because he stoled flowers for me.One day we will go together to Buthan!And we'll take the friendship shell with us, and our dreadlocks.Maybe we'll ask temper d to come along and bring some cheap vermuth. If not, we'll always find some olive to put on our bread for breakfast!


My other good polish friend i made this year...andy!Becasue he's a traveler. And so much more. We had that awesome Porto wine tasting in ...Porto..portugal. The busride to the ocean with love at first stare from an awfull old pervert man. I liked him for listening to my stories and approving...not judging me! For the Fado CD he sneaked into my shuflada before i left Spain.And for being the best mime partner i ever had!!Corte ingles!!
I start feeling like i would be thanking for an award. In fact i'm just describing my dear polish friends and the fun we had. :) Do you speak frensh?Like,yeah....

Lately i met some new polish guys,, here in England. Unfortunately i didn't get the chance to now them not even half as good as i know mihal and andy.
But we had great fun for one week, going out, enjoying england. they showed us the city and explained some things around here..really useful . We had great laughs.
Wojtek was my sunshine here at work, sharing my lunchbreaks, having his 5th coffee, taking wrong busses with me and rolling cigarettes like the beginner smoker that he actually is :*

Andrjez (whose name i still can't spell right) is really funny comimg down the stairs..lik a rolling stone! By the other hand he proves his grace while dancing...it was lovely!

Last, but surely not least, there's Pawel, green eyed boy . The context isn't always the main thing!Sometimes it's good to live outside it.The hard part thing is to know if it's the right situation or not :*misiaczku

hope this will calm the spirits:) and my polish friend had pleasure in reading my post. Cuz i sure had pleasure in writing it :)

BUZIAKI!!!!

Sunday, October 01, 2006

Viata cu Borat

Nu stiu cine mai tine minte premiile MTV 2005 probabil, in care pezentator a fost un asa-zis cazac pe nume BORAT.(va aparea si un film,deja am vazut trailerul, ali g is borat!promite sa fie amuzant!)
Ei bine, niciodata nu mi-as fi inchipuit ca voi locui cu un astfel de Borat. Pe Yerlan l-am prezentat succint in primul meu post, se pare, cu priza la public.Aici el este centrul bunei dispozitii.

Yerlan (pronuntat in foarte multe moduri), are 25 de ani, totusi, nimeni nu il lasa in cluburi, sau sa cumpere bere fara pasaport.Asta pentru ca este asiatic, si pare fara varsta.
Engleza lui Yerlan este foarte interesanta, invata repede dar are o pronuntie imposibila. Dictionarul lui este mana stanga. De cate ori aude un cuvant pe care nu il cunoaste il scrie pe mana, cand se umple mana schimba culoarea pixului si scrie deasupra.Si sa nu uitam ca aude multe cuvinte pe care nu le cunoaste.

Dar asta nu il opreste sa vorbeasca mult, si de cate ori se termina resursele de vocabular englezesc, continua foarte hotarat in rusa, nu cumva sa isi piarda ideea. La un moment ne citeste pe fetele nedumerite ca ceva nu e in regula, se opreste, se amuza si o da din nou pe engleza mimata.
De parca nu e destul de ciudat sa combin ideea ca acest cazac, cu mutra lui de chinez (orpit si pe strada de alti chinezi sperand sa intalneasca un compatriot), vorbeste rusa, aud acum cateva zile ca Yerlan nu are de gand sa tina Ramadan-ul anul acesta. Nici ortodox, nici budist!Musulman,frate!

Pana aici am incercat sa incadrez totul la capitolul normal...fie..diferente culturale.Si ce daca e un cazac cu mutra de chinez, musulman dar care totusi vorbeste in rusa? Dar azi, cand a venit sa imi spuna ca vrea sa arate ca un "nigger", mi-a intrecut orice asteptare. Maine vrea sa mearga la "hairdresser"(cuvant citit de pe mana stanga) sa isi impleteasca parul in multe codite pe crestet, sa para mai "nigger"....Yo, my bro'!
Ati crede ca este un mic hip-hopperash mascat de toate elementele care pot dovedi contrariul. Nici macar, lui Yerlan ii place sa asculte Ace of Base la mobil, aceeasi melodie, mereu. Uneori alterneaza cu vreo alte 2 melodii care bat in aceeasi directie. Si cum azi ne-am saturat la un punct de acelasi repertoriu, l-am rugat sa ne lase sa ascultam si altceva. Si urcand dupa laptop dupa 5 minute, suprind mladioase sunete iesind sub pragul usii de la baie...Yerlan, cu mobilul , cu Asul de Pica!

Ne insoreste zilele si umple casa de zambete si bucurii!Creste inima cand il vad!Cum ar putea cineva sa nu il adore? ? ?

Friday, September 29, 2006

Ziua cartitei, sau cum am devenit om mare

Viata mea a luat o intorsatura foarte ciudata.Chiar intorsatura e cuvantul potrivit. Am o noua familie/gashka/casa/tara/preocupare, chiar un nou stil vestimanetar,nou job, nou sef, toate toate tinand evident de context si fiind cu termen de expirare pe 20 decembrie, cand voi incheia aceasta aventura.
Acum 2 saptamani viata era in felul urmator: locuiam in deplina libertate in apartamentul din St cel mare (libertate deranjant limitata de cei 49m patrati in care ma invart), vorbeam doar romana, plateam cu lei, masinile circulau pe dreapta, pretul unui bilet de autobus era 10mii lei, jonglam intre 2 perechi de blugi si ma chinuiam sa adaptez o noua pereche de adidasi picioarelor mele. Am renuntat la multe perechi de incaltaminte noi pt ca nu izbuteam sa trec de cele cateva zile de durere insuportabila. De data asta am renuntat la noii mei "adidasi" pentru ca lucrez intr-un birou, la un birou, cu hartii si dosare, calculator si, server, se pare, telefoane, faxuri,imprimante, colegi, proiecte si multe alte chestii pe care inca nu le-am inteles.

Apartamentul meu din Bucuresti este acum inlocuit de o casa cu 2 etaje, curte, 2 bai etc etc. Libertatea este sensibil limitata de cei 2 noi parinti. Dupa trei ani de studentie m-am intors la viata de liceu.Ma trezesc cu un fenomen foarte ciudat...cineva, angelic, a pregatit ceva pt micul dejun, si apa este deja pregatita in fierbator pt cafea (tot ce trece de waterboiler,microunde sau vid depaseste cunostintele unui englez). totusi, acea persoana care se asigura ca ma incarc cu energie matinala, cu cereale si chestii ciudate de orz, imi doreste o zi buna, promitand sa ma astepte cu cina. As exagera mult sa spun ca am avut acest lux in liceu. Si ies la buclucasul autobus, care in fiecare dimineata transporta aceeasi oameni la aceeasi ora. Dar cu 2 minute inainte sa soseasca autobusul trece un tatic britt-pop cu cei 2 copii (si eu in fiecare dimineata analizez ridurile in speranta ca poate e doar un frate mai mare, responsabil si abordabil). Noi, copiii de la scoala germana , aveam un mare privilegiu in trecut, si anume un autobus numit cursa speciala, care ne lua de acasa si ne ducea la scoala, supravegheati de invatatoare.In aceasta cursa speciala, ca si in autobusul 47A care imi ofera plimbarea matinala pana la servici, erau/sunt mereu acelasi fete, exceptie vreo 2, 3 persoane care se schimba prin rotatie, ca sa nu se piarda puncte la capitolul "fetze noi". Fetze palide, deprimate...dar ce sa te si astepti din acest mare "Lower Uncton", unde ploua incontinuu, si simt uneori ca as vrea o lanterna pe timpul zilei.

Si aceeasi 3 colegi care ajung mereu inaintea mea, carora le pregatesc cafeaua cu toata mandria mea de practicanta.Seful intarzie mereu 30 min, timp care imi confera ocazia sa scriu pe blog despre nimic.

Si azi as vrea sa merg la o petrecere in alt oras si sa nu dorm acasa,trebuie sa cer voie?

Asadar, de la studenta independenta cu apartament propriu si fara restrictii impuse, am revenit la stadiu de locuit cu "parinti". Si de la somnul de 12 ore, terminat cu o cafea preluuungita si multe ore de stat degeaba (si ce bine e!) am ajuns sa ma trezesc zilnic la 7 si sa ma proptesc 8 ore in fat unui calculator. Si tocmai a intrat seful si mi-a adus programul pt conferinta de 2 zile la care vom merge impreuna.

Totusi, life is bloody awesome, innit?

Tuesday, September 26, 2006

And if a doubledecker bus,crushes into us....

My new very favourite adventure in England is to take the bus. Simple as that!
I'm used to the fact that they go in different directions than in the rest of Europe.But still, never seen sth like this before.
In the morning, very confident, trying to get the bus. Look right as you cross the street, walk over to the bus stop, make sure twice that you will take it in right direction and, like the heineken- commercial- really- cute guy says :"now we wait"....and i wait , and wait , and there is no bus.So, feeling touristicly, i ask the common old lady that you see in every bus stop, why the bus doesn't show up. Very surprised, she tells me i was waiting on the wrong side. But not because i had picked the wrong lane, simply because the busses in England do not go on 2 ways. Meaning, you can only take it in one direction, which will take you in a circle round the city, but never go back.To come back, you need a whole different busnumber, which of course, may change it's track during the day.
And, the price of all this bloody annoying adventure is 48 pounds per month, meaning about 80 euro, about 2.500.000 rol!!!

Let's walk!

Saturday, September 23, 2006

Good old Plymouth

Well, this is the point where i post a blog in english, for some new and old friends from all over.

Thanks to a scholarship, through the Leonardo DaVinci programme, i will be spending the next three months in England, city called Plymouth, in the very South, by the Ocean.

The city is pretty weird, might say ugly. Except for some gorgeous sights. The city center is not really interesting, includes the tipical pedestrian area, with many shops and restaurants. They forced some palmtrees in, very unappropiate for the English spirit.
Nevertheless ,the city it is quite important for their and the worldwide history. The Mayflower started out from Plymouth, so big part of the world was colonized from here.

One of my favourite parts so far is the Central Park, a huge savage park in the middle of the city.


And then, there is THE HOE, one of the most beatiful spots i've ever seen. Luckily, I had bright sunny days and managed to get some good shots of the seaside. As you can see, there are large green spaces next to the sea, where the people lay in the grass, enjoy the sun and the view. There many ships to be seen at the horizon, so nice by night as well!












They say the beatles have a famous picture next to the lighthouse of Plymouth. i should look it up at some point, i was to lazy to do it so far. Meanwhile, here is the picture of the lighthouse, appearing on every postcard. I can understand now how the beatles got their fame :" who are those guys next to the lighthouse in plymouth?" who made who famous?





Who will colonize who?The story is about to begin...
carlatoria continua

Friday, September 22, 2006

Anglia si noua mea familie

Anglia e o tara putin diferita de ce cunosteam eu. cred ca acum traiesc socul cultural :)
mi-e fica de cate ori trec strada. din feicire unii mi-au anticipat teama si scrie pe trotuar "look right" , dar asta la foarte putine treceri. acum 2 zile a trebuit sa iau autobusul. am stat aproximativ 2 minute pana sa imi dau seama ca eram pe partea gresita, timp suficient cat sa ratez cursa.
mi-ar placea sa fac o zi de ghidarie aici, pe un autocar local,evident.

englezii au o mancare foarte proasta. ce e in conserva e bun! mananca foarte ciudat, cu mult ketchup si mayonesa si sosuri ciudate de miere si menta. ieri am invatat o mancare "traditionala" si anume cartofi prajiti cu muuult ketchup intre 2 felii de paine hmmmmmm
totusi cea mai mare problema o am cu robinetii. nu stiu de ce, la chiuvete sunt 2 robineti , unul cu apa rece si unul cu apa calda. adica unul fierbinte si unu bocna. se gaesc tot felul de variante incomode de a amesteca apa in pumn, sau pe jumate de fata cu apa rece pe cealalta cu aa fierbinte, deodata, foarte ciudat sentiment. fratele meu iordanian, mohamed, care sta si el cu noi in casa, a zis ca metoda lui e sa dea drumul la apa calda si sa faca totul repede , pana apa nu se supaincalzeste. raman cam 15 secunde. alt arab a luat o sticla e plastic gauri pt ambii robineti si jos una comuna pt apa amestecata. nici englezii nu stiu de ce traiesc cu astfel de disconforturi, dar le place!! (robineti sau robinete?) la dus e normal, altfel ar fi prea distractiv :)

noii mei parinti, jill (careia eu ii spun angela in mintea mea) si tony sunt 2 fosti hippies, cu tatuaje, 5 copii si 9 nepoti, casa e mereu plina.
pe langa asta am si fratii mei, hostbrothers: deea , pe care unii o cunosc pesonal, altii din povesti, Mohamed, iordanian, si Yerlin din Kazakstan.

Sa ne oprim la Yerlin. eu nu credeam ca exista asa o persoana. Cand a ajuns, cu toate gentile pe umar, a scos o hartie si a citit :" i don't speak english! can i smoke? can i drink beer on the street" si de atunci orice ii spunem el spune "don't understand" . totusi incepem sa comunicam si cu el, ii explicam cum se mananca cerealele la micul dejun, ce e un vas de croaziera, si ca nu, nu putem inota pana la vasul de croaziera :))
are 25 de ani, e imbracat foarte bine si detine super chestii tehnologice gen mobil , laptop etc. totusi, nu stiu ce e cu el...ieri a prins curaj sa zica ceva. sa ne intrebe ceva. si a venit atat de concentrat cu intrebarea preformulata, incat a intrat din plin in usa de sticla de la bucatarie. de cate ori propunem sa vedem un film el insista sa ne uitam la dumb and dumber . si de cate ori incepe o propozitie o termina foarte hotarat in rusa. o sa il filmez candva.