Monday, February 18, 2008

Always look on the bright side of life



Am trisat putin si am lasat afara 2 povesti/calatorii: in toamna am fost putin in Austria si de revelion la Paris. Dar mi s-a parut ca niciuna din excursii nu s-ar ridica la nivelul Thailandei, si deci, mi s-a parut inutil sa scriu ce am trait, cu toate ca au fost 2 excursii foarte benefice. Si l-am vazut pe Tutzi si ii multumesc etern pentru tot si a facut cat 10 Asii la un loc :) Bine?

Joia trecuta am plecat la Bruxelles, la dragii mei prieteni Tudor si Bogdan, si am petrecut un weekend nebanuit.
Am ajuns in Bruxelles la un soare cu dinti destul de primitor, si am mers direct cu Bogdan sa mancam si sa recuperam povesti. Am mers apoi sa imi las bagajul in campusul universitar, la Tudor, unde am stat in micutza si primitoarea camera de camin.
Seara am fost la un film mut. Amuzanta a fost replica mea dinainte :"sper ca nu e dublat in franceza"...nu era, era mut. Din 1928. Cutia Pandorei. Foarte relaxant, atat de relaxant incat am adormit la jumatatea filmului. In fundal era o muzica de pian cantata live, a carui acorduri m-au trimis rapid in lumea visului. Proaspat trezita la final am reusit sa tin piept unei degustari de beri belgiene, si povesti, povesti, povesti...
Vineri, acelasi soare cu dinti m-a scos din casa pe la 13:00 cand m-am intalnit cu verisorul meu si am mancat supermancare thailandeza, am fost la shopping si mi-am cumparat cele mai frumoase cizme primavaratice create vreodata. Seara mancam la camin, mancare de Carrefour. La Tudor in camin e plin de studenti de peste tot. Cel mai amuzant a fost un tip din Rhuanda, cu care mi-am exersat franceza. I-am povestit ca locuiesc in Romania , in capitala. M-a intrebat daca stau cu familia. zic:"No, my parents live in the center of the country"...si...intrebarea incuietoare:"Oh, where is the center?"....voi ce ati fi raspuns?ca eu am amutit...
Vineri seara am iesit cu 2 colegi de la birou din Bucuresti, si am dezbatut fel de fel de (feldiefeldie) teme politice/cineaste/turistice.
Si high-lightul a urmat sambata. Cea mai frumosa zi! Cel mai frumos oras. Am plecat la Antwerpen, cu trenul, si a urmat o zi plina de ras, voie buna, cantece, biciclete, cafele, beri, si cea mai frumosa strada din lume. Am mers toti 3 pe biciclete intr-un soare ceva mai primitor, pe alei, strazi, parcuri si prin underground Antwerp (adica la 32 de metri sub pamant)...un oras minunat, completat atat de bine de compania perfecta in care ma aflam. Tema zilei a fost vintage, pentru ca noi eram destul de vintage (si totusi Emo) si melodia zilei...da...cea din titlu. Si am ras cum nu am ras de mult si mi-am dat seama ce dor imi e sa rad cum radeam...
Visul s-a terminat seara, cand am luat trenul inapoi spre Bruxelles, cu mai putin ras si mai mult somn. Am reincarcat bateriile pentru o petrecere ce avea loc intr-un duplex nu departe de apartamnentul lui Bogdan. Acolo era iarasi un mic paradis pentru mine: plin de nemti. Si nu am mai fost nevoita sa vorbesc franceza. Si dupa scurt timp am trecut la platane si am schimbat petrecrea Morrisey intr-o petrecere "Die Aerzte"...erau nemti cool si "rockbar" si am ras si am cantat si ne-am amuzat.
Ieri s-a incalzit si am baut cafeaua in soare in terasa. Eram deja putin trista la gandul ca se termina excursia. Ne-am mai plimbat prin unele locuri nebanuite, dar si clasicele turistice.

Ce mult conteaza oamenii din jur. A fost un weekend al pieteniei si al rasului. Si relativ la ce am intrebat in Antwerpen la rau despre uitare, raspunsul este cu siguranta nu: astfel de zile pur si simplu nu se uita niciodata! Multumesc...


3 comments:

Anonymous said...

IBI:Doamne, verisoara scumpa, esti extraordinara. Ai o putere de surprindere de nebanuit. Aceste frumoase trairi, ar trebui sa fie cunoscute si prin alte mijloace, nu doar de internauti alienati. Sper sa reusesti sa scoti vreodata o carticica care sa-l faca pe tot omul sa vada prin ochii tai multe frumuseti si mai ales sa-si aminteasca ce bine radea odata, daca-mi permiti sa te citez, caci multi din nefericire nu mai stiu.
Fie ca inspiratia sa fie cu tine!
Al tau, ~cel mai preferat verisor din Tg.-Mures~

embevolter said...

embe: sper ca tu mai razi ca pe vremuri; in orice caz, ai fost pomenit la antwerpen tocmai pt hohotele tale irezistibile

Radu Todoran said...

Ai un talent cert! Putini sunt cei care au norocul sa isi gaseasca aceste calitati sau deprinderi si sa le puna in valoare. Felicitari!PS: eu inca n-am avut norocul:)