Nasol & Periculos

A trecut mai bine de o lună de când n-am mai scris nimic și problema principală e că nu știu exact de unde să încep. Sunt de 2 luni în Londra și mai rămâne una. Mica dilemă e acum dacă să mă obișnuiesc sau să mă feresc de rădăcini. În septembrie mă întorc în Germania unde e foarte fain profesional și...mai bine să rămânem în Londra cât mai ține vara asta minunată.

În principiu, de când am venit, trăiesc între Anglia și Germania: lucrez în Anglia dar cu o ureche și vreo 20% din timp sunt implicată în proiecte nemțești. Locuiesc cu un neamț și o englezoaică. Beau Twinnings dintr-o cană cu Hamburg.

Și apropo Hamburg, parcă acolo rămăsesem cu povestea.

Acum o lună jumate m-am dus într-un adevărat business trip la Hamburg  unde urmam să țin o prezentare lungă la un client foarte important. Cel mai greu e, se pare, să împachetez pentru 3 zile împărțite inegal între formal-4 stele și casual-hostel.  Mai ales că zborurile low-costul de acum te lasă să iei cu tine o poșetă și cam atât.

La formal-4 stele am ajuns sponsorizată de proiect. Doamnele de la recepție s-au gândit înaintea sosirii mele să mă upgradeze la Junior Suite, văzând că sunt de firmă. Eu am intrat destul de hippy îmbrăcată și foarte plouată, mi-am luat în primire camera de pe Executive Floor și mi-am pus converșii la uscat într-un dressing de mărimea garsonierei din Nuremberg. M-am scufundat în puful pernelor și m-am răsfățat.

A doua zi, după ce am prezentat cu succes ce trebuia, s-a dizolvat și vraja corporatistă. Caleașcă mi-a devenit tramvaiul și palat un hostel de pe strada cea mai rău famată a orașului, unde auzeam română mai mult decât cerea dorul de casă. Hostelul cu pricina era condus de un moșneag care știa foarte puțină germană și strâmba din nas de câte ori îi ceream ceva. Podeaua o numeam lavă, ca nu cumva să ne lase amintire vreo ciupercă de picior. În concluzie, dacă ajungeți pe la Hamburg nu știu să vă recomand unde să locuiți, dar știu sigur să va zic unde să nici nu călcați.

Colocatara la greu a fost Zamfira. Venită cu un tren întârziat din Berlin Zamfira a stat cu mine la bine si la rău.

La bine a fost cu siguranță restaurantul de pește din port, grădina exotică dintr-un parc central, tura de magazine vintage din Schanze și discoteca de rap nemțesc din cabana vânătorească (desigur). 

Ne-am dorit tare să mergem la un club într-un fost buncăr, numit tradus Nasol & Periculos. Ceea ce urechea modernă traduce cu  Cool & Lejer. Când am ajuns acolo însă răsuna de jos muzica techno. Niște tineri băieți post-pubertate, care încă  nu aflaseră că cerceii rotunzi nu se mai poartă de pe când s-au despărțit Take That, urcau scandalizați pe scări spre locul cu fapta. A devenit așadar Nasol (muzică techno anii 90) și Periculos (public născut spre capătul anilor 90). Am plecat unde ne șade bine, la rap nemțesc sub disco-ball.

Am spălat păcatele a doua seară la niște raggae fain.

Aah, știați că Beatleșii sunt lansați în Hamburg? Există acolo vreo 2 pub-uri celebre pentru că i-augăzduit pe primele drumuri muzicale pe Beatles,ceea ce-i dă un plus de coolness orașului (careoricum ține piept Berlinului la hipstereală). 

 

Ne-am mai plimbat prin port, Hafen City, prin St Pauli, prin Altona și alte zone în care ne doream să ajungem sau ne rătăceam. Până una alta, o umplutură bună în acest sandwich londonez.

Sigur mai ajung în toamnă în Hamburg pentru că mai am de explorat. E un oraș tare fain. Și pentru Germania chiar foarte cool și deschis la de toate.

Până una alta, mai îmi văd de Londra și când ideile sunt așezate le voi pune și pe ele pe hârtia asta virtuală.

Oricum, fiind între 3 culturi acum am o perspectivă diversă asupra lucrurilor și relațiilor cu oamenii.

Știți  ce e mai rău decât să trăiești în vest fiind dintr-o țară  cu reputație proastă? Haha, să fii din două țări cu reputație proastă! Și încă ce extreme! Avem România (aici reacțiile se împart: cei depășiți geografic, care încearcă să aprobe politicos orice spui numai să nu îi scoți la tablă și scepticii care au auzit de rău și nu știu cum să nu-și dea pe față antipatia). Apoi, zic But I live in Germany, lucru care nu trezește mai multă admirație, din contră, că doar își duc și nemții crucile lor și în plus mai și câștigă toate campionatele (ba mai joacă finalele tot între ei)...și până la urmă e vorba de prosperitatea altuia, poate ușor îngâmfată...

Așa că viața pe insulă e tare pestriță, dar nemărginit de bogată în experiențe și evenimente.

Și ce-am văzut și ce-am făcut o să vă povestesc.