Thursday, November 23, 2006

Care-i AMR-ul???

Acum 2 zile am fost sa mai cheltui o data frumoasa suma de £50 pe transportul local; oricat de putin mi-ar placea sa investesc in Plymouth, autobusul imi este necesar.Am urcat in autobus cu cartela proaspat cumparata si introducand-o in taxtator aud un sunet puternic, dovada ca s-a imprimat frumoasa data de 19 decembrie, data la care imi expira abonamentul si perioada de exil in Anglia. Si nu neaparat dorul de casa ma determina sa imi doresc sa plec, cat dorul de a lasa Anglia in urma. As preferea, cred, orice alta tara, dar viza mea nu imi permite sa parasesc teritoriul Union Jack pana la data prevazuta in contract. Mai am deci o luna de ploi, de treziri de dimineata, de lucrat opt ore pe zi neremunerat, de vazut fetze deprimate in autobus si de mancat junk-food cu oamenii la care locuiesc, pentru ca demult am incetat sa ii numesc "familie".
Ieri seara, ploaie, vant, frig, eu cu parul ud dupa dus, primesc vizita de la o prietena, Oana. Dar eu nu am voie sa am oameni in vizita. Regula a fost stabilita de la inceput : ei nu primesc in casa prieteni de-ai studentilor. Asa ca am stat in strada, ca la tara, la povesti, 5 minute, si la asta se reduce de multe ori socializarea extra-servici pt mine, mai cu seama in zilele furtunoase- care nu sunt putine.
Dupa ce m-am uscat pe par si am hotarat sa cobor sa beau un ceai (ce altceva sa fac?) aud mai multe voci in ceea ce numim "conservator" (adica o camera comuna, in care stam si bem ceai). Sheicul Aziz avea prieteni in vizita. Care e diferenta? Diferenta e ca Aziz a adus si 2 sticle de whisky scump catre gazde , si a importat din Qatar curmale la £100 cutia, sa se bucure de ele Jill si Tony, nicidecum studentii est- europeni. Si iata cum si-a cumparat simpatia proprietarilor, si loc la masa pentru prietenii lui.
In weekend am iesit putin la dans, cu fetele cu care am fost in Spania, Deea si Dana, si am mai intalnit niste spanioli, la fel de "incantati" de tara reginei, ca si noi, ca si multi alti studenti prezenti aici prin aceeasi bursa. Si a trebuit sa vin in Anglia sa aflu expresii noi, de care in Spania nici nu stiam, cum ar fi "Pais de mierda" sau "Gente de cojones"...
Unde mai adaug ca londonezii (vreau sa subliniez aici ca Londra nu poate fi numita parte a Angliei, si ca nu are nici o legatura cu restul tarii) au zis ca am nimerit in cel mai trist colt posibil, unde totul e departe, unde nu se intampla nimic si unde oamenii sunt ciudati si deprimati.
Dar le ramane totusi locuitorilor din Plymouth vestitul Mayflower, povestile care atesta ca de aici s-a colonizat lumea. Si am inteles atat de bine....si mie imi vine uneori sa construiesc chiar si doar o pluta si sa ma lansez pe mare, sa explorez pamanturi nedescoperite...

AMR=4 saptamani

No comments: