Şcoala a început în data de 22 septembrie, exact cum îmi place mie: cu o excursie la Veneţia, despre care nu vreau să mă repet.
A urmat goana după rechizite şi acum, cu ghiozdanul echipat şi penarul dotat, iată cum arată parţial studiul ăsta al meu:
Joi şi vineri, de cele mai multe ori, sunt comasate care 8 ore de curs în diferite module. Aici e foarte diferită şcoala de ce am trăit în România, şi nu mă refer la wireless, hârtie igienică şi săpun în băi sau locuri de parcare pentru studenţi. Mă refer la cum e construită treaba. O materie nu se întinde pe mai mult de, să zicem, o lună. Asta înseamnă că de vreo 3, 4 ori ne vedem intens cu câte un prof iar apoi ne revedem în iarnă la examen sau predare. O profă ne-a pus să scriem o lucrare de 40 de pagini, exact cât o licenţă! Sunt curioasă dacă îmi iese din nou să o fac în vreo 3 nopţi intens cofeinizate (glumesc, mama, am deja o bună parte scrisă).
Profesorii nu au voie să ne tutuiască, ceea ce mi se pare ciudat, dar mă obişnuiesc. Mai ciudată mi se pare faza cu Frau Bancu. Nu au adresare pentru domnişoară. Adică au „Fräulein“ dar de fapt nimeni nu foloseşte asta. Şi “Carla” mi se pare că sună atât de bine….
Vineri dimineaţa am plecat spre facultate (100km, remember) pentru două zile de creative workshop. Am intrat într-o sală numită Innovation Studio, ne-am descălţat şi ne-am aşezat pe nişte bănci ca de saună. Acolo am inventat scenarii, campanii, brainstorminguri şi alte creative în baza unor metode elaborate de generat idei. La sfârşitul semestrului 3 primesc şi o diplomă de Idea Manager. How cool is that?
În decembrie o să mai am un proiect pe care îl prezentăm în Viena, departamentului de comunicare a unei maaari agenţii de publicitate: Young & Rubicam, sau Young and the Restless cum o citesc eu când apare scrisă doar ca acronym. Ce emoţii! J
În aprilie avem un workshop de 10 zile în New York. Şi mă duc!
Ieri conduceam cu OCS pe autostradă. Am mers o bună bucată de drum în fundul unui Logan cu numere de Suceava, să mă simt ca acasă. Acasă, adică mai pe la Gilău, că totuşi eram pe 4 benzi. Mai neaoş a denevit când m-a depăşit un Logan cu numere de Mureş (ăla gri, îl ştiţi?). A şi mers un pic paralel cu mine; poate credea că m-ar recunoaşte. Păcat ca Ford Fiesta nu e dotat cu extraopţiunea “tu de-a cui eşti?”.
Săptămâna viitoare s-ar putea să prind un job prestigios: să vând ceai la Piaţa de Crăciun. Nu orice ceai, unul chinezesc cu floare de lotus! Am trimis CV, am trecut de interviul telefonic şi mai am un interviu faţă în faţă, joi. Nici nu vreau să ştiu ce lucrări ştiinţifice ar cere pentru un post de secretară sau de assitant manager.
Până una alta merg să mănânc ceva tipic austriac cu Cristina şi Luci care mă încântă de mai multe zile cu prezenţa. Şi, de parcă nu ar fi deja destul noroc pe capul Vienei, vine şi Tudor săptămâna viitoare!
Dar până atunci, să ne bucurăm de această duminică!
No comments:
Post a Comment