Wednesday, September 21, 2011

Pauza de pranz

Imi permit sa postez ceva scurt din orele de lucru de la noul meu job, mai ales pentru ca ieri am stat peste program si azi mi-am scurtat pauza de pranz cu vreo 10 minute. In mintea mea pauza de pranz are o ora, dar aici nimeni nu tine cont de asta, lumea e de altfel destul de lejera si vine si pleaca aleator.
Lucrez intr-o agentie de publicitate foarte fancy, in centrul centrului si imi place sa ies in pauza de pranz ca am de ales mereu intre piata cu Domul sau cheiul canalului. 

Ziua de azi, ca multe zile din viata noastra, a fost pana acum dintre cele neobisnuite si neplictisitoare.
De dimineata, chinuita de dureri menstruale mi se dizolvau celulele dintr-un excel cu un “merge cells” aplicat dupa ochi. Primisem niste tabele din diverse tari din Europa Centrala si de Est si ma rugasera, ca pe o practicanta iscusita ce sunt, sa le comasez intr-un singur document care sa reprezinte un mare tot. Au curs toate tarile cu copy/paste lejer pana la documentul romanesc, care -  in mod ironic - avea coloanele incurcate intre ele. Am avut un sentiment ciudat ca vreau sa bag sub pres acest episod de superficialitate a (probabil) practicantei iscusite de la Bucuresti si am reparat greseala fara sa-si dea nimeni seama de nimic. Va dati seama ca daca gaseam erate dinastea in documentul austriecilor sau al cehilor le trimiteam mai departe subliniate cu rosu si cu vreun comentariu critic, dar fiind vorba de obarsie am salvat situatia cum am putut (imi pare rau aici ca mi-am uitat diacriticele acasa).

In pauza de pranz, ca tot aici vreau sa va aduc, am fugit pana pe Ring sa cumpar bilete la un concert Zdob si Zdub ce se apropie, doar ca sa aflu ca azi, in mod exceptional, era inchis centrul ala de bilete. Mi-am zis ca ma consolez cu o salata si revin la birou sa vad ce mai e de reparat cand il vad in terasa de la McDonalds-ul de langa agentie pe colegul meu rapanui (da, chiar asta am vrut sa scriu).

Rapanui astia (si tot ce urmeaza e invatat azi) sunt locuitori ai Insulelor Pastelui (Easter Islands) cu pavilion chilean, dar la vreo 4000 de km de continent. Akiri mi-a povestit ca sunt 3800 de rapanui pe insula (fara turisti) si ca in Viena sunt 2. Deci pot spune ca am ajuns sa cunosc jumatate din comunitatea Rapanui din Viena, nu? Sansele ca eu sa iau pranzul cu unul din ei erau destul de mici. Nu-i amuzant? 

Ei bine Akiri a pornit sa studieze in Spania un an cu Erasmus, unde s-a cunoscut cu actuala iubita austriaca pe care a urmat-o in Viena. Printr-o cunostinta de-a tatului ei  a ajuns sa faca practica la aceeasi agentie cu mine si uitati asa am ajuns eu sa mananc Chicken McNuggets cu unul din cei 3800 de Rapanui din lume.  Viseaza totusi sa se intoarca pe Insula Pastelui pentru ca ii e dor de mare, de surfing si de caii lui. 

Ce fac efectiv la birou nu e chiar asa interesant, dar poate o sa includ cate o descriere subtila in jurul povestilor urmatorelor pauze de pranz.

No comments: