Multi Culti

-->

Tocmai am ajuns acasă după un concert de duminică despre care am aflat prin comunitatea Couchsurfing de la doi “ce le pasă” de 21 de ani, veniți din Berlin special pentru acești Firewater. Firewater, un nume care se anulează pe sine, este practic prima alternativă dacă cumva ți-ai uitat Gogol Bordello-ul acasă. Cei doi couchsurferi, tineri  studenți călători sunt niște mici groupies, care au străbătut toată Germania să țopăie balcanic în Nurem-burg, cum a strigat solistul toată seara. Ea, mult prea frumoasă pentru el, își va da seama de asta abia peste câțiva ani, din poze.

Și când mă gândesc că până weekendul trecut eram sceptică față de couchsurferi…

Acum o săptămână am fost însă la Praga, pentru un city-break clasic, în care prietena din România se mărită cu logodnicul tunisian. La masa de 20 de persoane se vorbea pe stânga arabă, pe dreapta română iar flacăra lumânarilor din mijlocul mesei lungi se mișca la vibrațiile  diferitelor accente franțuzești prin care încercam fiecare să  socializăm.

Cina supra elegantă s-a terminat pe la 11 seara cu un ton la grătar pe  pat de risotto , iar eu am plecat încet de tot (că repede pe pavaj medieval și pe tocuri nu există) spre Zizkov, cartierul cool-alternativ al Pragăi. Acolo aveam să mă văd intr-un club cu muzică live cu niște couchsurferi de pretutindeni. Am plătit echivalentul a vreo 5 euro  la intrare în primul club și am primit o brățară portocalie-neon cu care puteam colinda toate puburile din acest cartier Zizkov (a se citi Jijkov și a se vizita la pas!). Din noua mea gașcă au făcut parte niște americani, un englez, un polonez umblat prin toată lumea, o cehoaică și poate o bulgăroaică sau mi s-a părut. Dans a fost, muzică bună oricum și povești de pățănii de pe fiecare continent, berechet.

Dimineața următoare m-am trezit lejer la un 12:00, în camera de hostel împărțită cu trei fete  de 19 ani în perioada Erasmus și în faza Coldplay a vieții lor. Mi-am amintit din poveștile lor că într-adevăr “that was when I ruled the world”. Am fost nostalgică însă doar până în momentul în care am realizat că acum chiar îmi permit un mic dejun cu cafea, nefiind dependentă de mezelul cumpărat la reducere de la alimentara din colț. Pentru că bursa asta Erasmus înseamnă pe scurt aventură, distracție și ... parizăr.

A doua zi am străbătut Praga mai întâi cu mireasa Pinky, cu care ne-am povestit toate poveștile de fete după un an de nevorbit pe șleau și apoi cu un polonez triat din gașca de couchsurferi care prelungise și el weekendul de capul lui și fără  plan social. Tipul ăsta a fost prin toată lumea. Toate poveștile  lui încep cu “pe când locuiam în Manilla” sau  “după 3 luni de Noua Zeelandă” etc..tipul a locuit în țări de care noi nici nu am auzit și are povești greu de urmărit cu gândul. În orice caz îți face întorsul la birou de luni mult mai greu decât este.  Mi-a arătat niște locuri foarte tari în Praga, printre altele un local cu un pian vechi și șemineu unde oricine știe și are chef poate cânta. La șemineu se încălzeau pe note de amatori doi purceluși adevărați, mascote locate, care aleargau de colo colo și acompaniau prin grohăit. După încălzirea asta am plecat și noi spre pub-ul Acropolis din Zizkov, care e probabil cea mai bună idee din câte există sâmbătă seara în Praga. Foarte funky.

După o duminică în care am fentat vremea cea rea în expoziții am revenit la viața mea normală, în timp ce noul meu amic se pregătea de viața lui normală, în care probabil va continua să schimbe continentul la fiecare 3 luni.

La job e foarte bine.

Ieri am făcut un tur istoric al Nurembergului, unde ne-au arătat camere de tortură și biserici gotice, cam ce se poate vizita într-un oraș care se vrea foarte medieval, dar care de fapt e reconstruit după ce a fost terminat de bombe în al doilea război.

O nouă pasiune locală e să cunosc străini și să culeg ce știu sau ce zic  de România. Lucrurile se schimbă, nu mai zice nimeni de hoți și alte rele. Am întâlnit în schimb un indian fascinat de trupa Akcent, îi avea pe telefon, apoi un mexican fascinat de Transfăgărășan și un spaniol care spune că auzit că Bucureștiul e faimos că are foarte mulți copaci….(?)

Ce-i practic la acest Nurem-burg e că e aproape de tot felul de locuri faine. Și că are zone pietonale cu Fachwerk și râu. De alea însă mai urmează să mă atașez.