Saturday, December 16, 2006

Insomnia

Nu pot sa dorm...am insomnia "maine plec la Londra". Asa ca stau si ma gandesc la celelalte insomnii pe care le-am avut anul acesta.

Intai si intai a fost pe 22 ianuarie, insomnia Valencia. Gandul ca plec pentru prima oara din tara, pentru o perioada atat de lunga, m-a tinut treaza. Bagaje, acte, bani....
Dupa nici o saptamana petrecuta in Playa de Gandia a urmat insomnia Barcelona. Nelinistea nu a tinut de bagaje si acte de data aceasta, ci doar de faptul ca mergeam cu 2 fete cunoscute cu o zi inainte, si urma sa lociuesc cu inca 15 oameni de peste tot pe care nu am ajuns sa ii cunosc cat am vrut. Dar am vazut ninsoare in BCN!
Andalucia nu mi-a creat chiar insomnie, pentru ca am pleat in miez de noapte; in schimb am realizat ca merita una din cele mai chinuitoare insomnii, pentru ca a fost pur si simplu coplesitor.Sangria, flemenco, tapas, Granada, Sevilla, Cordoba. Ma bucura enorm gandul ca nu voi scrie despre asta. Granada e amintirea pe care vreau sa o pastrez pentru mine.
Una din cele mai frumoase insomnii avea sa devina Lisabona.Dar a fost una provocata, pentru ca am petrecut cu niste australieni pana foarte aproape de ora plecarii. Cateva ore de somn in autocar m-au adus la Madrid, unde am petrecut cateva ore de "capitala spaniola". Si inca o noapte pe drumuri m-a transpus in capitala portugheza, unde s-au impletit unele din cele mai frumoase amintiri din viata. Totusi, din fericire, e foarte greu sa delimitez cele mai fericite momente.
Mai amintesc aici o alta capitala europeana, destul de cunoscuta, si anume Parisul. Dar Parisul mi-a creat altfel de insomnii, chiar si inafara ramei Erasmus.
Dupa inca o luna de colindat Spania continentala, am trait ceea ce imi dorisem demult: insomnia Ibiza. Si ce insomnie a urmat dupa! Am implinit 21 de ani pe insula mediteraneana, urmarind apusul de soare la Cafe del Mar, cu Bronwyn si caipirinha, dupa o zi de plaja si apa cristalina.
A fost in primul final, suprinzator de binevenita insomnia Bucuresti. Care a fost urmata de simple nopti nedormite, calatorind catre Constanta, Tulcea si iar Constanta,ciclu repetitiv. Urmatoarea noapte de nesomn emotional a fost inainte de plecarea spre Budapesta. Dunarea m-a tinut treaza o saptamana in cadrul Sziget Feszt! Long live Franz Ferdinand si Prodigy si, si, si...
Si...urmeaza statul treaz de dragul Angliei. Si bagaje, si acte, si bani un fel de here we go again. Si incepem cu Plymouth, dar spe norocul meu continuam cu Londra, si Cornwall, si iar Londra, si Bath, si Stonehenge, si iar Londra. Maine merg la Londra.Ce bine!
Am invatat o metoda foarte buna de a trai prezentul . Cand eram in Lisabona cu Andy (prieten bun din Polonia) ne uitam la pozele facute pana in momentul respectiv cu imagini portugheze. Apoi ne-am inchipuit acasa, aratand pozele la prieteni, si regretand clipele trecute. Si asa, calatorind in timp, ne-am dat seama ca momentul de fata era de fapt o clipa pe care urma sa o regretam uitandu-ne la poze. Astfel am trait prezentul, dar in acelasi timp, am retrait ce ne-am fi dorit sa readucem in prezent intr-un viitor fictiv si totusi inevitabil. Ideea este ca eu maine plec la Londra. Maine! Si va mai trece ceva timp pana sa pot spune din nou ca "maine" plec la Londra. Asta imi alunga somnul.
Life goes easy on me! A fost un an bun! Cel mai bun! Calatorind in timp, spun acum ca Londra a fost minunata. SI ca ma bucur ca m-am intors acasa miercurea ce are sa vina.
Cred ca e cazul sa dorm, sa recuperez si sa fac loc altor nopti nedormite.
Insomnia va reveni!
Carlatoria va continua!

1 comment:

Arinel said...

tu carlutza, atata esti de draguta si de desteapta, ca ma topesc de fiecare data cand citesc ceva scris de tine