Gaudeamus a la Chicago

Ultimele 10, poate 12 zile le-am petrecut la Chicago. Cel mai mult îmi place când merg într-un oraş pentru cel puţin a doua oară. Atunci deja voi fi făcut excursia cu vaporaşul, voi fi urcat pe cel mai înalt zgârie-nor şi alte turistice. Şi atunci am timp să mă bucur de partea neturistică. Cum am făcut ultimele zile în Chicago.

O parte importantă a fost experienţa culinară. Pentru că aşa mi-am şi dorit. Cine spune că în America se mănâncă prost nu a mâncat bine în America! Americanii au bucătării de a căror popoare de-abia am auzit. Combină legume şi fructe care nici nu ştiu cum cresc. Şi prin americani vreau să spun cubanezi, brazilieni, tailandezi, japonezi şi alţii. Fiecare zi, o nouă experienţă culinaro-culturală. Aşa am mâncat El Jibarito, trimisă de Lavinia la capătul lumii, unde întoarce uliul de Chicago, spre un sandvich puertorican bogat in friptură înghesuită între două plantane (un fel de banane) prăjite.

Alex m-a dus din nou la supa vietnameză unde nu l-am lăsat să îmi comande specialitatea cu penis de bou, ci am mâncat aceaşi supă pe care o adorasem data trecută.

Punctul culminant a fost, însă, la Brazzazz. Acolo am mâncat de prânz cu cei 4 superverişori ai mei, părinţii lor hip şi bunicii lor minunaţi, înspre a sărbători absolvirea lui Alex din cadrul universităţii Loyola. Şi acolo primeai un banuţ, pe o parte negru, pe una portocaliu. Negru înseamă "no, thank you" şi portocaliu înseamnă "yes, please". Adică, vrei sau nu vrei carne? Când pucul era pe portocaliu perindau în jurul nostru chelneri care aveau diverse cărnuri şi friptane pe săbii, din care tăiam câte o feliuţă rumenită asortată frumos din salad barul alăturat. Când era destul, întorceam pucul cu partea neagră în sus şi eram lăsaţi să ne relaxăm.

Toate aceste mâncaruri trebuiau arse cumva caloric, aşa că seara mergeam la dans. Mulţumită absolvirii lui Alex am petrecut destul de studenţeşte prin fel de fel de puburi americane. Totuşi, avem aproximativ 3 kg de "more of me to love", care vor fi supuse la regim mioritic asap.

Cu toate astea, am mai băgat ochiu' şi la căte un muzeu, expoziţie Matisse, Acvariul Shedd, Facultatea de Arhitectură, Parcurile Grand şi Millennium, shopping pe Milwaukee, centru-n lung şi în lat şi câte şi mai câte.

Şi am întâlnit muuultă lume faină, am ieşit la plimbări şi brunchuri şi cafele, aproape ca şi cum aş fi locuit acolo.

Şi am stat mult, dar niciodată destul cu Ariana Vegetariana. Ni s-a alăturat pisica Claudette în ultima săptămână, pe care am suportat-o (adorat-o) destul de bine.

Aşa că multe mulţumiri echipei din Chicago, I loved to be entertained by you :)

Pe foarte curând!