Senior Bar Crawl

De câteva zile sunt în Chicago, unde am mai fost, dar acum am o altfel de experienţă, poate mai ales pentru că Ariana s-a mutat din centru undeva în nord, în cartierul Edgewater. Aşa că, se pare, că lumea care stă într-o anumită zonă tinde să şi iasă doar prin cartier, la restaurante, puburi etc. Aşa că am ieşit mai mult prin Edgewater, mai ales ca şi verişorul Alex stă la doar 10 minute de noi şi are timp de mine faţă de toţi restu' care lucrează.

Alex, care termina facultatea săptămâna viitoare, m-a luat ieri cu el în Senior Bar Crawl. Senior, adică an terminal de facultate, bar crawl adică să ne târâm prin baruri. Adică toţi absolvenţii în curs se târăsc prin baruri, atenţie, prestabilite! Se face frumos, civilizat, cu orar. Înainte de marea ieşire se face lista cu "în ce bar la ce oră mergem toţi". Aşa că practic se cunoşteau toţi între ei, aveau şi tricouri la fel şi normal că s-au găsit şi oferte speciale la băutură. Fără să mă întrebe, Alex mi-a cumparat un pitcher de Bud Light. La cât e de rea berea aia, nici nu mă mir că investesc atât de mult în advertising. Dar să revenim. Am primit un pitcher de Bud şi primul lucru am cerut un mobil ca să convertesc pitcherul în sistem metric ca să ştiu cât beau. Ariana zice că Bud Light n-are alcool. Şi, într-adevăr, după echivalentul a vreo 3 halbe româneşti, eram pretty fresh.
Mai erau două fete cu noi, care beau Bud Light cu paiul. Mi-am amintit de studenţie. Normal că le-am spus că drinking with a straw will only get them drunker. Normal că mi-au răspuns că ştiu, şi că "that's exactly why we're doing it". Şi normal că m-am simţit foarte bătrână. Adevărul e că am 24 (douăzecişicinci) de ani. Seniorii din baruri aveau cam 21. Dar cumva se comportă cum ne comportam noi în liceu.Am simţit foarte puternic diferenţa de vârstă şi mi-am dat seama pentru prima oară, cât de tare se schimbă modul de chefuit, o dată ce terminăm facultatea. Dar după ce am dat gata pictherul am uitat de vârste şi de riduri.

La finalul serii am râmas să dorm la Alex. Din nou, ca-n facultate când tot rămâi să dormi neplănuit pe undeva, fie că nu sunt bani de taxi, fie de lene. M-am trezit dimineaţa cu dorinţa de a ajunge repede la periuţa mea de dinţi aşa că m-am grabit să ajung acasă. Am făcut şi plimbarea mahmurilor din Chicago care nu au ajuns să doarmă la casele lor (Sunday morning walk of shame). Printre ei fac slalom joggerii responsabili.