Belgique, c'est chic

Ultimele 4 zile am fost in Belgia. Aş spune în mod normal la Bruxelles, dar mă extind naţional pentru că duminică am mers practic până la Marea Nordului cu oprire mai lungă în oraşul Gent.Dar până acolo....

Am ajuns la Tudor acasă joi după miezul nopţii aşadar, cu 43 de euro mai săracă după ce am fost nevoită să iau taxiul de la aeroport. După un somn confortabil, o dimineaţă însorită şi o supă tailandeză, mai picantă decât aş fi sperat, am pornit singură spre culturalizare. Am stat vreo 2 ore bune în muzeul Magritte care este genial! Magritte e tipul ăla care desenează o pipă şi apoi spune că nu e o pipă. Toată expoziţia e la fel de interesantă. Am plătit 2 euro intrare şi aşa de mult mi-a plăcut că îmi venea la sfârşit să mai plătesc un bilet :) Neapărat să mergeţi şi voi când treceţi prin Bruxelles!

Seara am mers la un altfel de concert, la Botanique, fostă grădină botanică în care acum se organizează expo şi concerte. A fost acolo un one man show susţinut de o femeie (nu cred că se poate spune one woman show, deci o trec la discriminare). Violonista cânta anumite acorduri pe care în acelaşi timp le înregistra. Apoi le reda şi revenea live cu acorduri noi, suprapuse cu cele deja înregistrate, până ce îşi construia o melodie care ziceai că provine de la o mică orchestră. După un anume punct culminant capodopera se autodistrugea prin descompunere, până revenea la simplitatea unor sunete iniţiale. Nu ştiu sigur cum se cheamă tehnica, dar o să mă interesez.

După concert am plecat spre nişte puburi cu un aer internaţional fantastic. De parcă Bruxelles ar fi găzduit întrunirea mondială a stundenţilor Erasmus, sau ceva similar. Dar nu erau studenţi ci doar tineri de peste tot care trăiesc acolo temporar sau nu. O fată foarte drăguţă zbura a doua zi la Riga şi am rugat-o să ne aducă o prăjitură Karum tipică locului (un fel de Eugenia ţărilor baltice). Duminică seara am găsit două Karum în poştă :)

Sâmbătă ne-am trezit uşor loviţi în aripă de la atâta petrecăreală şi degustare de beri locale (am şi făcut un pact dus la bun sfârşit, să nu repet acelaşi sortiment de bere cât sunt în Belgia). Am profitat de vara indiană şi am închiriat biciclete ca să ne dăm în voie până la Atomium. Au fost incredibile 25 de grade pe care le-am sărbătorit pedalând în soare sau analizând discuţii pe gazoane îngrijite. Am apelat de câteva ori şi la coşul cu amintiri...

Chiar când am fost să predăm bicicleta la centru, ne-am trezit în mijlocul unei demonstraţii congoleze de dimensiuni medii, cum susţine Tudor. Eu aş fi zis "demonstratie imensă", că doar erau câteva sute de congolezi, poliţişti, scutieri, maşini de poliţie ca nişte tancuri (nu se joacă belgienii cu loganuri) şi nişte elicoptere care survolau locul. Se pare că un belgian de origine congoleză a fost în vizită în ţara mamă, unde ar fi protestat impotriva actualului preşedinte (cică nu e prea iubit de congolezii de peste hotare). Cetăţeanul a fost arestat în timp ce protesta şi găsit mort 3 zile mai târziu.

Am încheiat demonstraţiile cu o cină foarte bună la restaurantul african din cartier.

Seara ni s-a alăturat o prietenă, Vera, cu care am mai vizitat două, trei puburi din cartier, dar nu înainte să fac o ciorbă de perişoare ca la carte!

Duminică, sub acelaşi soare comandat din catalog am pornit spre Marea Nordului, pe care urma să o pozăm din oraşul Oostende. Cred că iarăşi le-a spus cineva că vin, pentru că oraşul era în sărbătoare: trenuleţe, ringispiel, baloane, saltimbanci. Noi n-am prea participat la chermeză, că doar venisem să încercăm marea cu degetul. Eu am încercat-o chiar până la genunchi, nimic impresionant faţă de mâna de belgieni care se îmbăiau în Marea Nordului în octombrie cum ne îmbăiem noi în cea Neagră în august. Şi cel mai tare mi s-a părut că, de-a lungul falezei se întindeau numeroase tarabe care vindeau fructe de mare la suta de grame. Un fel de tapas consumat în mers! Paradis!

De la Oostende am plecat spre Gent. Un orăşel comparabil cu Brugge-ul, poate chiar mai interesant. Toată lumea era înţolită de duminică, dar atât de frumos, de parcă ar fi avut toţi consilierul personal de imagine. Mă întrebam dacă nu cumva îşi alegeau toate terasele clienţii în urma unor castinguri, de arătau toţi ca scoşi din reclamă la ceasuri aurite. Jobene, cravate, eşarfe elegante, pălării, rochii! Nebunie! Am luat şi noi o bere şi o porţie de "belgian frize" şi ne-am aşezat pe malul apei.

Trenul ne-a readus la Bruxelles seara pe la 21:00. Am mai rămas puţin în oraş şi spre miezul nopţii am ajuns acasă şi am găsit în poştă prăjitura Karum, cireaşa de pe minunatul tort însorit şi glazurat cu prietenie!