Monday, October 04, 2010

O lună şi o căpşună

S-a făcut o lună şi mai bine de când trăiesc din valiză. Ştefan cel Mare, Floreasca, Sângeorgiul de Mureş, Viena Grimmgasse, Veneţia, Viena Schröttergasse, stop! Adică am ajuns la casa mea, unde o să locuiesc un an şi poate mai mult. Nu am chiar despachetat, pentru că nu e liberă camera promisă mie. Stă acolo un chinez care nu se dă dus. Azi a dat semn că ar fi găsit o altă locuinţă şi probabil că în câteva zile va îmbrăţişa inevitabilul şi îmi va lăsa camera complet nemobilată. Din fericire am deja şi o tentativă de mobilă Ikea second hand, care stă sub formă de plăci în debara, promiţând că îmi va servi ca birou, pat, noptieră şi covor.

Amână momentul că cică nu are încă maşină cu care să care lucrurile. Eu mă ofer cu Fiesta! Că până la urmă vorbim de prietenie între popoare!

Până ce colegul chinez eliberează camera eu o folosesc pe-a lui Christian. Christian e un prieten mai vechi din Erasmusul spaniol, datorită căruia am ajuns la acest apartament care se anunţă foarte amuzant! Christian e în Indonezia, camera lui liberă e acum ocupată de mine. M-am desprins cu greu de apartamentul lui Tutzi plin de veselie, afecţiune, bundas kenyer, nespresso şi simţ al umorului. Notez aici veşnice mulţumiri pe care promit să le traduc printr-un cadou scump când voi publica cu succes acest jurnal. :))

Acum, în WG-ul din Schröttergasse se observă uşor prezenţa românească. Să luam ca exemplu dulapul cu alimente: raftul 1 - paste Barilla, sos de roşii nişte cereale, nişte pesto, rafturile 2 şi 3 o făină, un ulei de măsline, condimente, aceito balsmico etc, raftul 4 - zacuscă, zacuscă, miere, dulceată de casă bună, castraveţi muraţi, pălincă în sticla de frutti fresh. Să nu uit să trimit acasă borcanele după ce voi fi savurat.

Mă mai întorc o dată la coşul cu lucruri pozitive şi extrag că aseară am fost în clubul Chelsea la un concert genial al unei formaţii cu nume şi mai genial: Someone still loves you Boris Yeltsin, cu care am şi spamuit facebookul ieri şi azi. Nu numai că am fost şi am dansat şi m-am amuzat dar am mai şi povestit vreun sfert de oră dupaia cu solistul John, foarte simpatic, din Missouri, USA.

Şi mai găsim bucuria faptului că joi pe vremea asta voi fi aproape aterizată la Bruxelles, unde Tudor mă aşteaptă să fac o ciorbă.

Şi cum a fost şi ce-am văzut am să vă povestesc!




4 comments:

omucu said...

nu mai scap de otetul balsamic, ma urmareste peste tot!
si vad ca nici de la trimis borcane acasa nu este scapare :)

Carlutz said...

Stii cum e, radem glumim, dar cand e gata zacusca punem borcanele pe rocada (sau cum ii spune la busul ala de cluj) ;)!

Ligia said...

in mod exceptional te scutesc de returnatul borcanelor........pofta buna

Ligia said...

in mod exceptional te scutesc de returnatul borcanelor.... Guten Apetit